Cea mai aglomerată arteră a Capitalei s-a umplut cu oaze de carte.
Cultura îşi face loc dând din uşile librăriilor, printre vitrine strălucitoare, bijuterii, pantofi scumpi şi genţi exclusiviste de pe Bulevardul Magheru. Odată cu deschiderea magazinului Diverta Magheru, numărul locurilor unde se vinde carte a ajuns la cifra magică şapte. Miezul capitalismului românesc de după Revoluţie s-a transformat, de-a lungul anilor, în locul unde nu mai duci la nas doar parfumuri scumpe, ci cărţi care miros a nou şi a vechi.
Un ceai cu muzică la Cărtureşti, albume de artă la NOI, carte veche la „Mihail Sadoveanu“, cărţi de poveşti la Papirus. Ai suficient timp să le vezi şi din maşină, chiar dacă unele firme au rămas ascunse în litere vechi. Acum, s-a aşezat în mijlocul librăriilor vechi pe bulevard, una nouă: Diverta Magheru. Mare cât fostul magazin Eva, al cărui loc l-a şi ocupat, magazinul, care depăşeşte conceptul de librărie ajungând la cel de „filosofie de shopping“, oferă tot ce-ţi trece prin cap de la condimente şi accesorii pentru bucătărie la obiecte de design interior. Aşa arată cea mai circulată arteră a Capitalei: s-a aglomerat de cultură.
„Clienţii noştri sunt fideli“
Una dintre oazele de carte prin care au trecut milioane de oameni de-a lungul celor 13 ani, de când stă în centru, este Sala Dalles (Libră ria NOI). Acolo sunt cărţi rare de anticariat, antichităţi, noutăţi, oameni care ştiu despre ce e vorba când întrebi de-o noutate şi clienţii care caută cu drag în locuri de ei ştiute volumele, revistele, rândurile preferate. A fost achiziţionată de RTC, deci face parte din aceeaşi castă cu Diverta, dar angajaţii de la NOI sunt siguri pe prietenii lor. „Clienţii noştri sunt fideli conceptului de magazin şi cei care vin aici de ani buni vor veni în continuare“, spune Mari Matache, una dintre angajatele librăriei, în legătură cu impactul pe care Diverta îl va avea asupra magazinului lor.
Un coleg de-al ei lovea ieri, la telefon, în „concurenţă“. Pe motiv că încă mai au de lucrat la finisaje, iar sub casele de marcat e praful gros, bărbatul era destul de sceptic cu privire la succesul pe care reţeaua condusă din cifre de Dan Roşu, CEO Diverta, îl va avea.
La Cărtureşti e pace, ca de obicei. Muzica se aude în surdină, ceaiul fierbe, pe scări se citeşte, iar printre rafturi umblă tineretul avid de cultură al Capitalei. Pentru ei, librăria-ceainărie nu se va schimba. Tot aici vor socializa, vor căuta ultimele CD-uri şi DVD-uri şi vor vorbi cu „băieţii de la rafturi“. Iar pentru managerii de acolo situaţia e clară: Cărtureş- tiul merge bine, profitul creşte, iar clienţii sunt mulţumiţi şi revin.
Litere vechi la vremuri noi
Situaţia ar putea părea mai complicată pentru librăriile mai puţin notorii, deschise înainte de ’90. Însă, acolo, oferta actualizată şi aprovizionarea bine făcută depăş esc ideea de învechit. Oricât de comuniste ar putea părea firmele, înăuntru, Librăria „Sadoveanu“ se bucură de prezenţa unui anticar bătrân, îmbrăcat într-un sacou tocit la coate. Citeşte. Se bucură în fiecare clipă de bijuteriile literare pe care le are pe masă. Noutăţile îl interesează mai puţin, iar clienţii îl deranjează rareori. Pentru că găsesc singuri plăcerea de a cotrobăi printre cărţile vechi.
Şi pe-o parte, şi pe alta, Gheorghe Magheru, bulevardul, are sute de mii de prieteni care se plimbă, zi de zi, ca oamenii beţi de cultură, în faţa rafturilor cu volume.
PĂRERE
„O fericită insularitate“
„Chiar aşa - o fericită insularitate va trebui să (re)ajungă libră ria, precum cluburile selecte din blazonul conservatismului britanic, ori cafeneaua vieneză (...). E limpede, cuvântul de ordine nu mai poate fi decât flexibilitatea, adaptabilitatea rapidă. Cine nu-şi doreşte un spaţiu sincretic pentru carte, deopotrivă excitant şi odihnitor, cu cafenea şi galerie de artă, cu loc de joacă şi siguranţă pentru copii, la intrare, minisală de teatru pentru evenimente, proiecţii de filme şi happeninguri, cu presa literară gratuită, la un ceai (redacţiile cred că pot suporta aşa ceva, de vreme ce recenziile publicate acolo ajută, cât de cât, vânzarea de carte, îndeajuns încât să-i încurajeze la barter pe librari), cu posibilităţi de împrumutat cărţi, sau de plătit pe datorie, pe baza cardului de fidelitate? Poate şi un mic atelier de legătorie, tot acolo, lângă un micuţ anticariat, un fotocopiator cu care să poţi multiplica numai cele câteva pagini care te interesează dintr-o carte anume...“. Dan C. Mihăilescu, în „Idei în Dialog“ "Clienţii noştri sunt fideli conceptului de magazin şi cei care vin aici de ani buni vor veni în continuare. Nu ne e teamă că o să-i pierdem.", Mari Matache, Librăria NOI