Una dintre principalele politici ale Comisiei Europene pentru viitorul digital al Uniunii este cea de eGovernment. Este vorba despre o serie de beneficii care duc la salvarea a sute de milioane de euro din bugetul statului, cresc transparența instituțiilor publice și implicit duce la participarea cetățenilor la viața politică.
Miza este uriașă pentru toate statele – în Danemarca, introducerea plății electronice a taxelor a salvat cetățenilor 150 de milioane de euro și business-urilor 50 de milioane de euro anual. Estimările Comisiei sunt că o astfel de politică la nivel european ar genera economii de 50 de miliarde de euro.
Un pas important în această politică este promovarea buletinului electronic și al semnăturii digitale.
Conform regulamentului Parlamentului European și al Consiliului de la 23 iulie 2014, numărul 910/2014, și al implementării cooperării dintre statele membre pe baza identificării electronice, toate statele membre sunt obligate în a recunoaște formele de identificare electronice. Acest lucru înseamnă că o semnătură electronică calificată de un certificat emis de o instituție acreditată de statul român are aceeași valoare ca semnătura scrisă pe foaie.
Scopul din spatele identificării electronice este de a ușura interacțiunea civililor cu instituțiile statului. Mutarea activității din mediul offline – de la coada de ghișeu – în mediul online ar semnifica ore întregi salvate din viața a milioane de români anual.
Estonia, model pentru România
Una dintre cele mai de succes state ce au trimis birocrația instituțiilor în ecosistemul digital este Estonia. A fost primul stat din Europa care a avut alegeri prin intermediul votului electronic, iar în prezent, 44% din estonieni folosesc acest serviciu la fiecare scrutin. 99% din serviciile publice funcționează în regim non-stop online, iar autoritățile consideră că au salvat 844 de ani de muncă folosind digitalizarea pentru creșterea calității serviciilor publice și a relației dintre cetățean și instituții.
Dacă Estonia a început la jumătatea anilor 1990 acest proces, noi am înființat la începutul anului 2020 Autoritatea pentru Digitalizarea României. Scopul instituției este de a promova transformarea digitală a economiei și societății românești, de a introduce un sistem de guvernare și administrare publică electronică, cât și atingerea obiectivelor stabilite pentru România de Uniunea Europeană.
În Estonia, elevii au deja platforme de studiu online cât și cataloage sau mijloace de comunicare între părinți și copii. La noi în țară, aceste servicii sunt promovate într-un număr redus de școli sau licee, pe care plătesc din propriul lor buget. Din 2005, estonienii votează online cu un sistem inovator – cetățeanul poate să își stabilească cu o săptămână înainte de vot candidatul pe care îl alege, și până la sfârșitul zilei de votare poate să îl schimbe de câte ori vrea el. Dacă în 2007 la alegerile parlamentare estoniene prezența online a fost de 3%, în 2019 procentul s-a ridicat până la 43%.
Pentru România, modelul electronic din Estonia ar putea fi de urmat. La ambele alegeri parlamentare din Estonia, prezența la vot a rămas aceeași – în jurul a 62-63% din cetățenii eligibili. Votul online nu a scăzut participarea cetățenilor, ci doar a mutat un segment de la urnele fizice la cele digitale. La noi, prezența la alegerile parlamentare în ultimii 15 de ani a fost în jurul a 40%. Având în vedere harta demografică a alegerilor, fie ele prezidențiale, parlamentare sau locale, prezența tinerilor de la 18 ani până la 35 este redusă. O potențială strategie pentru statul român pentru a aduce mai multe persoane la vot ar putea fi introducerea votului online, însă un prim pas până la o astfel de măsură ar fi buletinul electronic.