Cât provincia se lupta ieri cu zăpezile, bucureştenii din diferite colţuri ale Capitalei au dus şi ei bătălia lor, "de la centru", cu codul portocaliu.
Prin centrul istoric al Capitalei, a nins pe Marinică "Neica-nimeni" – după cum singur se prezintă omul – de poţi să-l confunzi cu un om de zăpadă. Hanoracul e bocnă, i-atârnă ţurţuri prin cap, nişte ghete folosite aproape că s-au dizolvat de la stat în zăpadă.
Poți să juri că Marinică e spiritul civic în carne şi oase din centrul vechi al Capitalei. Dă la lopată de când au început toate codurile mai galbene sau mai portocalii de ninsoare şi viscol.
Pe la prânz, însă, puțini îi țin companie la deszăpezire pe Strada Franceză. Mai iese uneori câte un bodyguard de pe la cârciumi, mai vezi câte un barman decis să-şi îmbie clienţii cu o cărare de toată frumuseţea prin zăpadă. Mai sunt şi ceva patroni care nu s-au ferit de lopată. "Trist e că nu vine nimeni să facă nimic cu zăpada pe care o strângem", se plânge, undeva pe Blănari, patronul unui restaurant, "forţat" să-şi dea singur zăpada din faţa localului.
Şi apoi e Marinică. Om al străzii. Care vede că ninge sănătos şi că nu dă semne că se va opri prea curând. Aşa că spune că va avea destulă treabă. Băiatul cu lopata Marinică n-a ocupat tot timpul clădirea părăsită a unui teatru din centrul vechi unde doarme de ceva vreme. Cândva ocupa abuziv o altă casă superbă din centrul istoric. Pe care a cerut-o însă înapoi un proprietar. De atunci, Marinică s-a mutat în clădirea teatrului, unde spune că se apără de frig "cu două-trei pături". De când se ocupă cu deszăpezirea, şi-a făcut o idee despre cum stă treaba cu disponibilitatea bucureştenilor de a ieşi la lopată. "Unii ies să dea zăpada, alţii nu ies, din comoditate. Aşa că-mi dă mie câţiva lei şi mă cheamă să le dau zăpada. Nu ştiu dacă fac faţă. Că, vă rog să mă credeţi, la biserică, mai sus, am dat la zăpadă de azi dimineaţă şi tot se adună. De trei ori am dat şi iar mă duc acuma să mai dau zăpada încă o dată", zice Marinică.
E totuși mulțumit. Are destule "contracte". Are de deszăpezit "un magazin de încălţăminte, altul de îmbrăcăminte, la barul ăsta, mai e restaurantul ăsta franţuzesc", face Marinică bilanţul "morilor de vânt" cu care se va lupta zilele astea. "Au murit de frig"
Marinică s-a decis cu ani în urmă: e mai bine aşa, cu munca. Știe el de ce. Se putea oricând mai rău. Putea sfârşi mort, de exemplu, printre blocuri, cum a auzit în ultima vreme de câţiva oameni ai străzii pe care îi ştia.
"Au murit de frig. Era, tot aşa, un bătrân. Cânta la chitară. Nu prea ştia el să cânte bine, stătea şi el acolo pe Splai, dacă îi dădea cineva ceva, bine, dacă nu, nu. Îmi pare aşa de rău, că el nu făcea rău la nimeni!", se întristează Marinică.
Din postura lui de lucrător de ocazie la deszăpezirea semenilor mai norocoşi, bărbatul a observat câte ceva legat de mentalitate.
Nu mai ies oamenii la lopată când ninge, "că nu mai există umanitate". "Ia, hai să facem un experiment cu mine”, zice Marinică. „Un experiment cu Marinică"Neica-nimeni", că nu are nicio importanţă numele meu. Eu am căzut acum câţiva ani aici în centrul vechi în zăpadă şi am stat acolo, nu m-a ridicat nimeni. Nu m-au ridicat trecătorii, nimeni. Ştii cine m-a ajutat? Poliţiştii mi-au întins o mână. Organul legii de care face mişto toată lumea. Mi-au dat lacrimile în ochi şi-am zis că nu se poate aşa ceva!", spune bărbatul.
Adaugă că a investit din ce mai ciugulea cu diverse în lopata pe care o ţine acum în mână. Ca să aibă și el ceva al lui. Bine, mai are şi roabă. "Dar pe asta o s-o scot mai încolo", lasă să se înţeleagă bărbatul că e loc şi de „arsenal greu” în toată treaba asta cu deszăpezirea manuală.
"Mai facem şi noi foc, facem ce putem..."
Printre străduţele pline de zăpadă din Ferentari a intrat un plug de dimineaţă. Și acum stă cartierul cam nemulţumit de toată situaţia. Un taximetrist, locuitor din zonă, s-a văzut, de exemplu, nevoit să scoată din buzunar ceva lei ca să-şi plătească un vecin să-i dea zăpada aruncată chiar lângă maşină. Şi-acum stă cu mâinile adânc înfipte în buzunar şi priveşte cum angajatul de-o zi lingureşte prin mormanul de zăpadă. Mai dă indicații, se mai ferește când omul dă cam vârtos din unealtă. "Păi, ce credeţi că doar aici e zăpadă? Lasă că am trecut pe la Guvern dimineaţă şi tot aşa mare era zăpada", zice taximetristul, îmbufnat.
Ceva mai încolo, alţi purtători de lopată s-au oprit câteva clipe şi beau bere pe lângă maşinile care se scufundă în zăpadă într-o parcare. La scara unui bloc, mai mulţi băieţi din cartier se distrează de un vecin care s-a urcat tocmai pe bloc să dea zăpada. Ies de sub streaşină când omul aruncă tocmai de sus zăpada, râd de el şi-i strigă: "Ce faci,bre? Ne omori?".
Iar în spatele blocurilor, "la barăci" – un fel de cutii din cartoane mai mari în care se adăpostesc familii întregi -, George Racu a adunat nămeții tocmai lângă uşă. Zice că a făcut şi el "ce-a putut". "P-aicea n-a trecut nimic, nu tu un plug să ia zăpada. Ditamai dâmbul e aici, care tot mai dau şi eu la el zăpada, cât mai pot şi eu. Asta e!", se plânge Racu. "Ţipă la noi că le dăm foc" La baracă vine şi Sandu Nistor, zis "Cola". E cam supărat, zice că e vechi client al străzilor. "Mă ştie lumea", spune, şi invită să intre lumea undeva în "casă", lângă un butoi de metal pe post de sobă. "E mai bine aicea, e mai cald".
Opiniile lui "Cola" se întind de la validarea noului guvern, la starea vremii. Sunt toate astea și apoi e viața reală de aici, din spatele blocurilor. Sandu poate da detalii cum, acum câteva săptămâni, înainte ca zăpezile să acopere România, aici, printre barăci, s-a petrecut o tragedie.
Patru copii, verişori de-ai lui "Cola", au ars de vii. De la o butelie care a explodat, între cartoanele pe post de pereţi ai "barăcii". Cazul a fost şi "la ştiri". "Asta a fost să fie. De la butelie au ars copiii. Dumnezeu aşa a vrut", zice scurt bărbatul.
Trece apoi la ale lui. Vrea să-i dea primăria "nişte containere, ceva, de muncitori". "Şi apoi să vedeţi că nu mai e nici lumea aşa discriminatorie aicea. Că de când cu accidentul cu butelia, ţipă la noi de la bloc, că le dăm foc. Păi, interesul nostru e să ne dăm foc? Să ne ardem de vii? Interesul nostru e să ne îngrijim copiii, familiile...", zice "Cola".
Afară ninge pe tot cartierul. Printre blocurile ai căror pereţi au fost invadaţi de "parabolice", trei puştani şi-au făcut derdeluş dintr-un morman de zăpadă înalt până la "doi". Se dau cu bidoane de plastic pe post de sănii. Ocolesc abil tomberonul de la poalele „pârtiei”. Citiţi şi:
- Mai multe străzi din Capitală vor fi închise pentru deszăpezire
- Localnicii din Vrancea și-au săpat tuneluri prin nămeți. VEZI cum arată un sat îngropat în zăpadă!
- Coşmarul din nămeţi: românii care dorm în iglu
- Prefectul Vrancei a luptat cu iarna şi a căzut la datorie