Dragos Bucurenci: "Deschide ochii cand mergi pe strada si uita-te pe unde mergi."
Invata s-o privesti in ochi pe vanzatoarea de la metrou, vorbeste cu soferii de taxi, suna-ti colegii la opt dimineata si intreaba-i daca au vazut ce zi frumoasa e afara. Nu astepta pana cand ajung la serviciu. E prea tarziu. Si-au baut deja cafelele, si-au fumat tigara si s-au culcat la loc. E pacat sa-si traiasca viata intr-o zi de lucru. Se pastreaza. Nu-i intreba pentru ce. Nu merita deranjul. E o forma blanda de criogenie. Se lasa traiti de viata in speranta ca cine nu cade singur in dimineata rade mai bine. Ai vazut ce frumos stiu sa ranjeasca? Deschide ochii. In autobuze, pe strada, in masini, in metrou, in tramvaie oamenii dorm.
Ca niste baloane de sapun care se bucura de schimbarea climatica pentru ca le produce putina dilatatie. Acele, unghierele si forfecutele ar trebui interzise pe toate mijloacele de transport in comun. Daca umbli cu obiecte ascutite la tine, asteapta-te sa fii luat de terorist. Oamenii se tem de mare dezumflare ca de-al treilea razboi mondial. Ai grija! Se citeste pe fata ta ca n-ai mai dormit de cateva dimineti. Mutra asta lucida e un pericol pentru gonflatia globala. Acupunctura e noul Jihad.
Deschide ochii si lasa oamenii sa ti se intample. Opreste un biciclist si roaga-l sa-ti dea si tie bicla o tura. Intreaba-l pe pustiul care cerseste la stop cum il cheama. O sa te surprinda, dar chiar si strigoii au nume. Pune mana pe umarul celei care te-a imbrancit, priveste-o in ochi si intreab-o, cum a facut Oana cu o mamusca accesorizata cu prea multe sacose, care se chinuia sa prinda tramvaiul si care decoda sufletele din jurul ei ca potentiale obstacole: „Iertati-ma, pot sa va ajut cu ceva?”. Daca ramane stana de piatra, cu ochii umezi, cum a facut mamusca, s-a intamplat un miracol. Daca trage aer in piept, e doar descumpanita. Fugi cat te tin picioarele. Baloanele se gonfleaza la loc cat ai zice „Fas!”.
Deschide ochii. Caramida cu caramida, da zidul jos. Mai tii minte despre ce era vorba in Mesterul Manole? Despre zidul ala vorbesc. Inceteaza sa-ti mai dai cu tencuiala pe fata. Ia un servetel demachiant si lasa-ti porii sa respire. Pune putina lotiune tonica pe suflet. Apuca-te de yoga, mergi la teatru, du-te sa vezi „Ma tot duc” cu Oana Pellea si Mihai Gruia, invata tango, citeste putina poezie. Lasa oamenii sa ti se intample. Lasa-i sa nu se intample daca asa au ei chef. E treaba lor.
Deschide ochii. Nimic bun n-are sa iasa din asta. O sa afli ca nevasta taximetristului nu mai face mucenici de cand ginerele administratorului a aparut la „Dansez pentru tine”, ca fereastra de la bucatarie a colegului tau de birou are vedere la ghena, ca oamenii pe care-i opresti pe strada nu stiu sa dea nici buna ziua, necum sa-ti dea bicicleta. Deschide ochii. Nu pot sa te mint, o sa ti-o iei in bot. Falfaitul niciunui inger nu va bloca lovitura.
O sa ti-o iei si o sa simti ca te doare. E tot ce pot sa-ti promit. O sa simti. Daca ti-e teama, tine-i inchisi. Doare mai putin. Ranjeste cand iti vine sa plangi. Nu doare aproape deloc. Daca aerul nu se asaza bine in jurul tau, inghite-l pe tot. Da-te rotund. Asta chiar ca nu doare deloc. E doar sapun. Numai atunci cand te ustura prea tare sub pleoape, numai atunci. Deschide ochii.