Continuam seria fragmentelor din cartea "Cantece invatate de la mama", scrisa de celebrul actor Marlon Brando si editata de curand de Rao. Actorul povesteste ca faima are doua taisuri: ofera cel putin la fel de multe dezavantaje, cat si avantaje. El isi aminteste cum unii dintre cei mai buni prieteni ii furau bani si profitau de generozitatea lui.
„Cand „Un tramvai numit dorinta” si-a incetat reprezentatiile in 1949, dupa ce jucasem timp de doi ani, am petrecut trei luni in Europa, majoritatea la Paris, invatand putina franceza si distrandu-ma la culme. Eram unul dintre salbaticii Parisului. Am facut de toate, m-am culcat cu o multime de femei, am pierdut notiunea timpului si am dormit pana la 2 dupa-amiaza in fiecare zi. Am facut orice mi-a trecut prin cap. Cand m-am intors la New York, imi disparusera majoritatea hainelor si aproape tot ce posedam.
Fusesem intotdeauna generos cu prietenii si dadusem cadou o multime dintre banii pe care-i castigam, iar daca nu-i dadusem eu, uneori mi-i furasera ei. Intr-o noapte, m-am trezit si am dat cu ochii de chipul unuia dintre cei mai apropiati prieteni ai mei. Intre noi se afla o masa; pe ea se gasea o cutie unde-mi tineam banii, si mainile lui erau in ea. (...)
Succesul „Tramvaiului” a insemnat ca gasisem posibilitatea de a ma intretine financiar intr-un mod placut, dar mi-a afectat si mi-a schimbat viata intr-un fel care mi-a adus numai tristete. Am invatat ca faima are doua taisuri: ofera cel putin la fel de multe dezavantaje, cat si avantaje. Iti da un anumit confort si putere, iar daca vrei sa faci o favoare unui prieten cererile tale sunt ascultate. (...) Nu sunt un inocent: si eu fac lucruri stupide pentru bani. Am facut filme stupide pentru ca voiam bani. Scriu aceasta carte pentru bani. (...)
In afara de avantajul banilor, mi-a mai placut ceva in statutul de stea de cinema? Nu cred. (...) Nu vad nimic in cariera mea sau in felul in care mi-am trait viata care sa indice ca am fost vreodata indragostit de beneficiile faimei.”