Atelierul din Piata Centrului "Pompidou" este un loc magic in inima capitalei franceze.
Constantin Brancusi a murit la Paris pe 16 martie 1957. Cu un an inainte, lasa statului francez intregul sau atelier - mobile, opere terminate sau schite, unelte, biblioteca - cu conditia sa fie reconstituit aidoma dupa moartea sa.
In 1928, Brancusi isi muta atelierul de la numarul 8 la numarul 11 al fundacului Ronsin, in al 15-lea arondisment al Parisului. Avea nevoie de spatiu si de lumina. Tocmai descoperise in gradina unui prieten francez un plop si-l decupase in forma unei Coloane fara sfarsit.
Celebrul fotograf Man Ray l-a ajutat apoi sa transporte modulele demontate in noul spatiu din cartierul cu strazi discrete si ateliere de artisti. Astazi, "l’impasse Ronsin" e un fundac impersonal: o cresa de cartier si un pavilion al Spitalului Necker inchid unghiul acestui colt banal din Paris. Niciun semn nu aminteste de fostul locatar, sculptorul Brancusi.
Atelierul lui Brancusi se afla acum in Piata Centrului "Pompidou", pe latura de langa strada Rambuteau, in al patrulea arondisment al Parisului. Pe langa sofisticata tubulatura a Muzeului "Pompidou", cladirea, mica de statura, apare de o banalitate odihnitoare. Inauntru esti invitat sa contempli camerele-atelier din spatele unor pereti de sticla: totul, de la unelte la operele de arta, respecta, de 50 de ani, aceeasi geometrie studiata, cu sens.
"Nu se spune ca Brancusi e roman" Arhitectul Renzo Piano, coautor al cladirii Centrului National de Arta Moderna "George Pompidou", marturisea la inaugurarea din 1997: "Am vrut sa fac un loc unde oamenii sa se simta deodata, in mod instinctiv, intr-un teritoriu al artei, un loc in care sa te simti cuprins de o forta".
Gigliola Croce, angajata a Centrului de Arta Moderna "Georges Pompidou", e custodele atelierului. A fost martora a mii de transformari: turisti din toate colturile Pamantului care au intrat din simpla curiozitate si, vizitand atelierul lui Brancusi, au avut sentimentul unei revelatii artistice.
Femeia marunta, vecina zi de zi cu domnisoara Pogany, isi apara maestrul cu pasiune: "Oamenii vin si imi cer informatii, vor sa citeasca si sa afle mai multe despre acest artist uluitor. Si va spun cu sinceritate, pana acum cateva luni, pe panoul informativ de la intrarea in muzeu nici nu era precizat, in text, ca Brancusi e roman". "De ce?" "Din neglijenta si indiferenta".
A ramas un taran Cativa japonezi fotografiaza personajele din atelier, prin sticla peretelui protector. Un european cu accent estic povesteste viata lui Brancusi unei asiatice inocente: "Vezi cuptorul acela? Acolo isi incingea materialele sau uneltele, dar tot acolo isi frigea si carnea. Brancusi era un taran. Se spune ca a venit din Romania pe jos pana la Paris".
Doua parizience, bunica si nepoata, cu planul in mana, cauta sa identifice fiecare exponat. In cele trei odai de dincolo de sticla locuiesc trei "domnisoare Pogany", mai multe "pasari in spatiu", "negresa blonda", "cocosii", o "muza dormind", cateva coloane fara sfarsit...
Doar "foca" a scapat din atelier: in holul muzeului, forma ei din marmura prelinsa pe soclul rotund te invita s-o contempli intr-o miscare circulara. Bunica Helene sopteste nepoatei Lou: "E atat de senzuala, incat, desi n-ai voie, iti vine s-o atingi".
Vraja lucrarilor sale Spre sfarsitul vietii, Constantin Brancusi a refuzat sa-si mai vanda operele aflate in atelierul de lucru. Artistul gasise "numarul de aur": unitatea intre obiectele create si spatiul dintre ele, intre lumina invaluitoare si materialul din care s-au nascut era intruchipata de compozitia concreta a atelierului.
Daca se hotara totusi sa vanda o sculptura, o inlocuia imediat cu replica ei in ghips ca sa nu descompuna armonia de ansamblu a unui loc in care Brancusi dormea, manca, visa, crea. Enzo Piano a refacut aceasta vraja, ba chiar a sporit-o: a reconstruit atelierul si continutul sau in marime naturala si l-a acoperit cu un clopot de sticla.
De parca avea de adapostit in acest loc - inima Parisului - lucruri si fiinte nepretuite, extraterestre: pe numele lor, "Domnisoara Pogany", "Pasarea maiastra", "Cap de copil", "Baroana", "Cocosul"... De 50 de ani, Maestrul s-a retras, protector, la capatul "Coloanei fara Sfarsit".
EVENIMENTE, IN TARA
Rudele cer repatrierea Rudele lui Constantin Brancusi solicita autoritatiilor repatrierea osemintelor acestuia si inhumarea lor in cimitirul din Hobita, judetul Gorj, unde s-a nascut sculptorul.
Fotografii la MAI La implinirea a 50 de ani de la moartea lui Brancusi, Liga culturala "Fiii Gorjului" organizeaza "Memorialul Brancusi" in Bucuresti. La Centrul Cultural al Ministerului Administratiei si Internelor, se verniseaza expozitia de fotografii "Mostenire brancusiana in Gorj", semnata Vasi Plesa.
"Maiastra", in album
Albumul "Brancusi Geneza", de Ion Pogorilovschi, va fi lansat pe 21 martie, la Institutul Cultural Roman. Autorul cartii, cunoscator al operei sculptorului, se opreste cu analiza asupra seriei "Danaidele", a "Sarutului", a "Cuminteniei Pamantului" si a celebrei "Maiastre".
Brancusi, cu Iordache A doua jumatate a spectacolului radiofonic "Infinitul Brancusi", in care joaca Stefan Iordache, va fi difuzata pe 27 martie, la Radio Romania Cultural. La auditia de luni, organizata la Hotelul Majestic de Radu Aurica, de la Teatrul Nottara, a fost prezentata si moneda de aur, in valoare de 4.000 de lei, cu efigia lui Brancusi.
MICUL BRANCUSI
Stra-stranepotul il joaca pe maestru in "Maiastra" Nicolae Vlad Cornoiu are 11 ani, este stra-stranepotul lui Constantin Brancusi si s-a nascut in aceeasi zi ca acesta, pe 19 februarie. Aseara, el a jucat la Targu-Jiu chiar rolul copilului Brancusi, in piesa "Maiastra lumii", la Casa Armatei.
Elev in clasa a IV-a, Vladut stie ca este urmasul artistului, al carui mormant l-a si vazut la Paris. "Am aflat de mult ca sunt ruda cu Brancusi. Ma plimbam prin parcuri si am vazut operele lui", povesteste baiatul. In spectacol, el salveaza de la moarte o pasare, de la care afla apoi ce-l va face sa ajunga mare artist.
"Mi-am invatat replicile si am mers la toate repetitiile", spune baiatul, care a mai jucat si in alte spectacole la Scoala Populara de Arte. Totusi, dintre toate rolurile, pe acesta il considera cel mai important.
Citeste de la 5 ani Micul actor pare un copil normal, dar reuseste sa faca multe lucruri pentru varsta sa. Merge la cursuri de limba engleza inca de cand era la gradinita, iar acum invata germana si japoneza. La 5 ani a citit prima carte din colectia "Harry Potter", pe care a epuizat-o pana acum. Face dansuri moderne si de societate la Palatul Copiilor, invata si sa cante la chitara. La fiecare sfarsit de saptamana merge sa joace baschet cu prietenii.
"Mai nou, imi place sa stau pe internet si sa vorbesc pe messenger cu ei. Am peste 150 de prieteni in lista. Daca s-ar putea, as vorbi non-stop. De multe ori, seara stau sa ma uit la televizor la tenis si la wrestling", povesteste Vlad.
Mama, Ileana Cornoiu, nu si-ar dori pentru copil soarta stramosului pictor. "In ciuda faptului ca a avut un succes rasunator si un geniu de necontestat, el nu a avut niciodata familie si copii", conchide mama.
POMENIRE
Au venit romani la mormantul din Montparnasse In cimitirul Montparnasse odihnesc multi dintre romanii celebri ai Frantei: Emil Cioran, Eugen Ionesco, Tristan Tzara, Constantin Brancusi nu lipsesc de pe nicio harta a cimitirului, ca niste monumente culturale si turistice.
Mormantul cioplitorului din Hobita e o lespede alba, simpla. O singura cruce, ca o litera discreta, e desenata adanc deasupra numelui. Brancusi impartaseste eternitatea cu celebrul editor Flammarion, in dreapta, si cu sufletele fara nume din cavoul depozitar al orasului Paris, in stanga. Bordura de lalele rosii face din lespedea sa un tablou.
La capatai, cineva a asezat un crin alb, inca proaspat. Tot acolo descopar ceva maruntis: 50 de bani noi, 1.000 de lei vechi, 10 bani noi... Monezile au fost asezate cu pajura la vedere, ca o semnatura orgolioasa, clara: "Romania".
Lumanari pe jumatate sleite si un medalion ieftin, Fecioara cu pruncul intr-o inima din aluminiu: semn ca, intr-o zi oarecare, cineva din tara lui l-a pomenit la mormant, crestineste.
Ieri, la 50 de ani de la moartea sculptorului, in jurul mormantului din cimitirul Montparnasse s-au strans peste 100 de romani. Cei mai multi, studenti, muncitori, profesori, functionari din Targu-Jiu, Craiova, Oradea, Cluj, s-au urcat in autocare ca sa ajunga, dupa 36 de ore de calatorie, la slujba de pomenire a sculptorului.
Profesorul Stefan Staiculescu, din Gorj, imi spune ca au venit la Paris cu autocarele vreo 90 de romani, printre care si "baronul" de Gorj Mischie, cu sotia sa Sanda.
O mana de pamant din Gorj In cimitirul Montparnasse, pe "bulevardul Nordului", in stanga, printre zecile de morminte aliniate, doar lespedea lui Brancusi e inconjurata de straturi de lalele rosii, vii. Nicio sculptura in jur.
Au oficiat, la mormant, Inalt Prea Sfintia Sa Teofan, Mitropolitul Olteniei, si Inalt Prea Sfintia Sa Iosif, Mitropolit al Bisericii Ortodoxe Romane din Europa Occidentala si Meridionala.
Romanii din Gorj au adus, in bagaje, o mana de pamant de pe mormantul parintilor lui Brancusi. L-au risipit printre lalelele mai rosii ca niciodata. (Cristina Hermeziu)