Polieuct și Nearh au fost doi buni prieteni, originari din cetatea armeană Meletina, ostași în armata împăratului Decius (249-251). În vreme ce Nearh era creștin, Polieuct era păgân.
Începerea persecuției împotriva creștinilor îl întristează pe Nearh, nu din frică pentru sine, ci din teamă că prietenul său se va lepăda de el. Acesta, însă, după ce are un vis în care Hristos îl îmbrăca într-o haină luminoasă, se declară gata să se boteze. Atât de puternic este marcat Polieuct de viziunea sa, încât rupe decretul împărătesc împotriva creștinilor și începe să distrugă statuile idolilor. Cum nici socrul său Felix, care era dregător împărătesc, nici soția sa Paulina nu reușesc să-l facă să renunțe la noua credință, cel dintâi ordonă să i se taie capul. Polieuct moare botezat în propriul său sânge.