Povestind despre venirea lor în București de la Reșița și despre cei 20 de ani pe care îl domeniul media, Răzvan Simion a dezvăluit că se gândește tot mai des, împreună cu Dani, să se retragă de la emisiunea Neatza cu Răzvan și Dani pentru că efortul depus îi solicită prea mult.

Discuția dintre Mihai Bobonete și Răzvan Simion a pornit de la viitorul media, dacă tot conținutul urmează să se mute pe platformele de streaming precum Netflix și HBO. Răzvan consideră că TV-ul rămâne o parte importantă și a viitorului, nu doar a prezentului.

Puteți urmări aici dialogul plin de umor și poveștile savuroase ale lui Răzvan Simion și Mihai Bobonete în podcastul Da Bravo

„Eu mă uit la noi. Avem audiențe mai bune ca niciodată, ne merge mai bine ca niciodată. Și la filme există cifre. Uită-te la ai tăi, la ai mei.(…) N-am avut niciodată momente în care să stăm pe o bordură și să ne întrebăm: „Bă, acum ce facem?”. Lucrurile au fost crescendo (n.red. în ascensiune) la no. Din contră, acum stăm și ne întrebăm când o oprim, că nu mai putem”, a fost dezvăluirea făcută de Răzvan în cadrul poadcastului Da Bravo.

Cum au intrat Răzvan și Dani în mass-media

Legat de primele momente în mass-media, Răzvan Simion a rememorat prima interacțiune directă cu lumea radioului. „Eram la Reșita, la un radio care era afilitat la Radio Contact. Și sâmbăta cel mai ascultat program era cel de dedicații. El era pe Radio Contact, aveam intrare 2 sau 4 ore pe zi.

Eram și noi pe acolo (n.red. Răzvan Simion și Dani Oțil) în speranța că ne trimite și pe noi cineva după un pachet de țigări și era Gelu, DJ-ul suprem din Reșița care făcea dedicații.

Și pentru mama, și pentru tata…era o polologie din asta.

Și suna o ascultătoare. Domnu Gelu, vreau și eu melodia aia a lu’, a lu’…Și ăsta spune: A lu pigus (n.red. înjurătură). Pe Radio Contact. Sună telefonul. Era Zaharia, cel care conducea postul. Și a zis: Scoate-l pe ăla acum din cabină. E cineva la Radio?

Cine a răspuns i-a zis: Băi, sunt tiriplicii ăștia de la liceu, n-avem ce să facem cu ei. Bă, bagă-i acum.

Noi trăiam momentul, știam că o să vină și momentul nostru. Am intrat și o oră jumătate am băgat dedicații. De atunci, am rămas acolo. Unu: că am salvat situația. Doi: eram singurii proști care voiau să muncească sâmbăta”