Bomba curat... murdară

Sursa: Arhiva EVZ

O soluție la îndemână? O bombă atomică este greu de făcut: trebuie o întreagă filieră industrială ca să o obții. Dacă optezi pentru bomba cu uraniu, tip Hiroșima, îți trebuie o uzină de separare izotopică – și numai patru fabrici din lume știu să facă lagărele de ceramică pentru acele centrifuge speciale. Dacă alegi bomba cu plutoniu, îți trebuie sistemul de detonare sincronizat la milionimea de secundă – din nou, patru întreprinderi din lume știu să îl facă. Și toate aceste întreprinderi sunt atent supravegheate, conform Tratatului de Neproliferare.

Saddam a încercat, Gaddafi a încercat, iranienii au încercat – și cu toții au eșuat. Păi n-ar fi fost mai simplu să fabrice o bombă nucleară ”murdară”? Trimiți cinci-șase spioni să cutreiere depozitele de echipamente medicale, recuperezi niște capsule cu stronțiu (s-a întâmplat în Brazilia în 1987!) pisezi totul mărunt, amesteci cu trotil și detonezi deasupra capitalei dușmane: o mie-două de morți instant, o sută de mii de cancere.

Dar nici măcar sociopați notorii, precum Saddam sau Gaddafi, nu au încercat. Oare de ce?

Ce e ieftin, costă înzecit

Sunt un ardelean precaut. După ce a bubuit centrala de la Fukushima, acum zece ani, am scos contorul de la sertar (marfă sovietică, solidă!) și m-am pus pe măsurat. Seară de seară – că, în cursul zilei, activitatea solară adaugă un factor imprevizibil. Vreme de o săptămână, liniște și pace! După care a dat o ploicică peste București și, la sol, fondul de radiații a sărit de trei ori. Nu era mare lucru, sunt zone din Europa unde în mod normal sunt asemenea niveluri – dar era semnificativ. Deși Fukushima e la 9.000 kilometri distanță, efectele erau măsurabile la București. Particulele radioactive circulă în straturile înalte ale atmosferei și, în funcție de condițiile locale, mai ajung și în plămânii noștri.

Deci, cele o sută de mii de cancere s-ar putea să nu survină la inamic, ci la tine acasă! Rușii știu bine acest lucru. În august 1956 a avut loc pe poligonul sovietic Semipalatinsk un test nuclear de circa 0.9 megatone. Detonarea a avut loc în pofida condițiilor atmosferice nefavorabile. Reziduurile, purtate de vânt, au contaminat orașul industrial kazah Ust-Kamenogorsk. Peste 600 de persoane au fost internate cu boală acută de radiații. La o lună după incident, în oraș radioactivitatea era de o sută de ori peste normele considerate ”admisible” de către sovietici. Datele medicale, care au fost strict secrete până în 1991, arată că în jur de 100.000 de persoane au fost luate în evidență ca urmare a contaminării.

Asta a dat idei tovarășului Hrușciov, care a ordonat să se încerce fabricarea unei arme radiologice – noi îi zicem azi ”bombă murdară”. Conform datelor publicate recent (2002) de Centrul Kazah de Cercetări nucleare, testele au fost abandonate în 1958, cu concluzia că o asemenea armă nu poate fi realizată. Concret, dacă arunci gunoaie radioactive peste statele NATO, peste Occident, în două zile praful ucigaș ajunge pe teritoriul propriu. Iar din a treia zi, Moscova nu mai are nevoie de iluminat nocturn: devine luminiscentă. Fiindcă, datorită rotației pământului și inerției atmosferei, masele de aer se mișcă de la Vest la Est: norul de praf care e azi deasupra Berlinului va fi poimâine deasupra Moscovei.

Scârbit, tovarășul Hrușciov a renunțat la idee. Cât era dânsul de criminal, a renunțat.

Să băgăm spaima-n burjui

Asta știau din 1958 sovieticii – adică, oamenii de știință ruși, kazahi, dar și ucraineni. Iar Ucraina e la vest față de Rusia: dacă Kremlinul utilizează o bombă murdară la Kiev, spre exemplu, apoi cel puțin 15 mari orașe rusești, de la Belgorod la Volgograd, nu vor mai avea nevoie de iluminat pentru următorii 100 de ani. Și cine ar mai putea crede că Ucraina, care a suferit atât după dezastrul de la Cernobîl, va recurge la strategia sinucigașă de a-și contamina propriul teritoriu, numai pentru a arăta cu degetul Rusia? 

Și atunci de ce un proiect nerealizabil, abandonat acum 65 de ani, este acum dezgropat și promovat de Kremlin? Păi pe post de ... sperietoare. Să bage spaima-n burjui, să-i determine să facă presiuni asupra guvernelor europene, de frica prafului radioactiv care cică ar putea sosi din Ucraina. Când de fapt contaminarea ar merge spre Est.

Kremlinul speră ca, prin difuzarea periodică de ”știri” false, făcute să stârnească panică, va reuși să întoarcă opinia publică europeană împotriva Ucrainei: decât să ne trezim cu praful radioactiv în cafea, mai bine lasă-i pe ruși să le vină de hac ucrainenilor!

Așa că regimul Putin a lansat minciuna că ar fi descoperit ”laboratoare de arme biologice” prin Ucraina. Nimeni nu i-a luat în serios, fiindcă aceste alegații soseau după seria de păcăleli prilejuită de pandemie. Kremlinul a lansat apoi altă ”gulgută”: ucrainenii se pregătesc să folosească arme chimice! Nici asta n-a avut succes. 

Și atunci Moscova a început să se joace cu centrala atomoelectrică de la Zaporojie: ba o bombardăm, ba-i tăiem alimentarea cu energie electrică, ca să sară în aer. De această dată, păcăleala a prins la publicul larg – deși orice simulare profesionistă arată că un al doilea Cernobîl ar afecta Rusia până hăt-departe, la Samara. Dar europenii s-au repezit la pastilele cu iod, iar Moscova și-a frecat cu satisfacție mâinile. Dar când cheful era în toi, a sosit la Zaporojie misiunea Agenției Internaționale pentru Energie Atomică și a pus batista pe țambal.

Antecedente reflexive

Atunci, Kremlinul a scos din arhive proiectul lui Hrușciov, ăla din 1956: ”bomba murdară”. Este o reeditare a gulgutelor sovietice pe care, în 1988 – 1989, Kremlinul le promova împotriva României, pe filiera comuniștilor unguri: România are rachete cu deșeuri nucleare, se pregătește să lovească Centrala atomoelectrica de la Pacs! Atunci s-a găsit cine să creadă asemenea povești cu noroc: Mitterrand, la acea vreme președinte al Franței care, înspăimântat, a cerut lui Gorbaciov să își trimită tancurile peste România.

Având în vedere acest antecedent, Kremlinul a reluat la mână dosarul ”Bomba murdară”, într-o formă nouă. Calculul care stă la baza acestei dezinformări este destul de complex.

Concret, regimul Putin a apelat de mai multe ori, în ultima vreme, la înșelăciunea prin reflexie: se atribuie altuia fapte pe care Moscova le-a comis sau se pregătește să le comită. Procedeul a fost inventat de Stalin care, după ce a terminat de împușcat prizonierii polonezi la Katyn, s-a străduit să implice Germania, în pofida dovezilor medico-legale.  

Astăzi, România, Ungaria și Polonia sunt insistent ”invitate” să se implice în altă crimă comisă de Kremlin: preconizata împărțire a Ucrainei. Noi, rușii, am luat Donbass, Zaporojie, Herson și Crimeea, luați și voi Bucovina de Nord, Lvovul, Ujgorodul...

Cu excepția domnului Viktor Orbán, ale cărui vederi privind Ucraina Subcarpatică au stârnit recent scandal diplomatic, statele vecine Ucrainei au refuzat să accepte bomboana otrăvită. În încercarea de a transforma acest eșec într-o victorie, planificatorii ruși ai războiului psihologic au început să insinueze pe căi ocolite altă zvonistică: „Moscova tot agită ideea că Ucraina pregătește o bombă murdară, dar îi știți bine pe ruși, ei întotdeauna acuză pe alții că pregătesc fărădelegi pe care tocmai ei, rușii, le comit!”

Corolarul a fost campania de telefoane a domnului Lavrov, care s-a plâns cui a dorit să îl asculte că Ucraina așa și pe dincolo. Plângeri susținute de ”dovezi”: fotografii de acum zece ani, tocmai din Slovenia. Evident, interlocutorii au tras tocmai concluzia dorită de domnul Putin: Moscova se pregătește să folosească o ”bombă murdară”.

Rezultatele

Din nou coadă la pastilele de iod, din nou panică în mass-media, condiții propice ca trolii Kremlinului să lanseze mesajul otrăvit: n-ar fi oare mai sănătos să nu mai ajutăm Ucraina?

Stratagema a dat rezultate foarte bune: înspăimântați de gulguta rusească, guguștiuci din cercuri politice semnificative din Statele Unite au început să agite ideea că ar fi cazul ca s-o lăsăm mai moale cu ajutorarea Ucrainei: în fond, de ce n-am accepta teza rusească, că Dreptul Internațional și Carta ONU nu mai fac nici măcar două parale?

Teama de Cernobîl – bis s-a dovedit a fi loz câștigător, pentru promotorii campaniei ruse de fake news. De aceea, eu nu mă aștept să se oprească prea curând avalanșa de minciuni moscovite. Deloc întâmplător, mai deunăzi domnul Lavrov a început să depună noi eforturi pentru a relansa gulguta cu ”armele biologice făcute de americani în Ucraina”, cerând ca ONU să-i ancheteze închipuirile. I s-a râs în nas; noi îi recomandăm să caute alte stratageme, că prea minte fără talent.