Ultimul interviu dat de Dumitru Rucăreanu a fost pentru mine și l-am publicat în Evenimentul zilei, pe 7 aprilie 2012. Purta titlul: „Rucăreanu, ultimul mare boem al secolului trecut. Joacă și azi rolul vieții sale”.
Un an mai târziu a murit la vârsta de 81 de ani. Am vorbit câteva ceasuri în apartamentul său de la parterul unei vile de pe bulevardul Dacia și mi-a povestit câte în lună și-n stele.
Loc apropiat de Piața Galați, sau Piața Gemeni – pe stil nou – în vecinătatea căreia se afla fosta cârciumă „Șarpele Roșu”, celebră în anii ’90 pentru faptul că atrăgea ca un magnet toată boema bucureșteană. În acea crâșmă obișnuia Dumitru Rucăreanu să-și petreacă parte din nopți alături de colegii și prietenii săi Gheorghe Dinică, Ștefan Iordache, Iurie Darie, Colea Răutu și mulți alți „monștri sacri” ai teatrului și cinematografiei românești.
Fotografia aceasta a fost făcută de fotoreporterul EVZ Cătălin Luțu, într-una din nopțile de poveste ale marelui actor. S-a întâmplat în 1994. După niște carafe de vin, Dumitru Rucăreanu i-a confiscat microfonul lui Nelu Ploieșteanu – pe atunci un lăutar prea puțin cunoscut – și a încântat asistența, formată din „cunoscători” ai vieții de noapte, cu niște romanțe și cântece de petrecere cum numai el, Dinică sau Ștefan Iordache știau să le cânte, că-ți venea ori să te lași de băut, ori să nu te mai lași niciodată.