Chestiunea tezaurului român de la Moscova depăşește, prin natura ei, interesul local-naţional pentru a se aşeza în cadrul problemelor internaţionale.“- spunea Gheron Netta în 1934

Dosarul ce poartă numărul 17416 și a fost găsit – potrivit istoriei oficiale prezentate – în fundul dublu al unui dulap, este fratele Dosarului 17415 – „Tezaur Moscova”, deschis în 1916 și păstrat cu sfințenie în seiful cel mai special al BNR, de peste un secol.

„Dosar Aur Moscova”

Mi s-a oferit ocazia de a răsfoi și fotografia acest Dosar istoric și găsiți aici, în exclusivitate, câteva imagini cu „Moscova 1”. Numele de „Moscova 2” l-a primit cel descoperit mult mai recent, dintr-o întâmplare.

Pe coperta Dosarului stă scris: „Banca Națională a României – nr 22 – Tezaur Moscova. 17415. DOSAR referitor la: Dosar Aur Moscova. Data începerii: Septembrie 1916. Data închiderii: August 1918. File: 307. Inventariat sub nr. 1. Termen de păstrare… ani”. Și cu creionul roșu, încercuită, cifra 22. Comparând coperțile celor doua Dosare reunite acum observăm că asupra celui din Arhiva BNR s-a aplicat peste eticheta originală, dreptunghiulară, o nouă etichetă, hexagonală, cu antetul Băncii Naționale a României, în timp ce pe cel descoperit recent se vede doar eticheta dreptunghiulară, fără antet. Scrisul de mână de pe ambele etichete pare să fie același.

Studiind conținutul Dosarului descoperit, cu un număr de 297 de file, constatăm că acesta reprezintă în mare documentarea, înțesată de rapoarte, inventare, procese verbale și dări de seamă, pe baza căreia s-a alcătuit un scurt Raport. El a fost înaintat șefului statului, Mareșalul Ion Antonescu, în noiembrie 1941. Discutând cu profesorul Ioan Scurtu, cunoscutul istoric, autor, între altele, al volumului „Tezaurul României de la Moscova” (Editura Enciclopedică, București, 2014), acesta s-a arătat sceptic privind posibilitatea ca noile documente date publicității să contribuie în vreun fel pozitiv la reluarea negocierilor cu rușii pe tema Tezaurului. „Rușii ne-au dat ce-au vrut ei, când au vrut ei, iar relațiile proaste pe care le avem în prezent cu Rusia nu ne oferă nici o posibilitate de dialog”, a fost opinia profesorului. De notat că prima tranșă de retrocedări din Tezaur, venită după reluarea relațiilor diplomatice cu noua Rusie, sovietică, a constat din maculatură. „17 vagoane care cuprindeau 1.436 lăzi în greutate de 127.584 kgr. Toate lăzile primite erau violate şi răvăşite. În general, s-au restituit obiecte fără valoare”, se concluzionează într-un Raport din „Moscova 2”.

Ceaușescu, preocupat și el de Tezaur

Reputatul istoric Viorica Moisuc ne-a mărturisit că a văzut și cercetat Dosarul 17415, aflat la BNR, în ultimii ani ai regimului Ceaușescu, împreună cu un colectiv de istorici care a alcătuit la rândul lui, un Raport, cel mai probabil tot pentru șeful statului. Un studiu pe marginea acestor documente poate fi citit în volumul coordonat de Viorica Moisuc și apărut în 1993, „Tezaurul României la Moscova. Documente (1916 -1917) selectate, adnotate și comentate de Viorica Moisuc, Ion Calafeteanu și Constantin Botoran”.

Viorica Moisuc consideră, de asemenea, că Dosarul frate al celui studiat de dânsa nu poate schimba nimic, însă apreciază în mod deosebit existența unor informații noi, sub aspect documentar. Între acestea, se detașează un Raport al lui Mihail Gr. Romașcanu, autorul de altfel al primei și celei mai importante lucrări pe tema Tezaurului și a restituirii lui de către ruși, „Tezaurul Român de la Moscova”, apărută în 1934, la „Cartea Românească”, sub egida Institutului Economic Românesc și cu un cuvânt introductiv al lui Gheron Netta, pe atunci director al IER, ucis după război de bolșevici în temnița Aiudului, alături de colegul său de la Ministerul Finanțelor, genialul Mircea Vulcănescu. Moisuc remarcă modul inteligent și științific în care Romașcanu argumentează pentru conducerea Băncii, demonstrând falsitatea pretențiilor rușilor de a condiționa înghețarea discuțiilor despre Tezaur „la schimb” cu recunoașterea de către URSS a Unirii Basarabiei cu țara-mamă, România. Romașcanu aprofundează subiectul Basarabia și expune politica de deznaționalizare dusă de ruși împotriva românilor în perioada de ocupație, de la 1812 și până la reunirea din 1918.

„Chestiuni economice”

De altfel, acest „Referat privitor la tezaurul român de la Moscova”, întocmit de Mihail Romașcanu de la „Serviciul de Studii” al BNR și datat 16 octombrie 1941, stă la baza Raportului transmis de Guvernatorul Alexandru Ottulescu Mareșalului Ion Antonescu, la data de 12 noiembrie 1941. Consultând „Jurnalul de Război al Mareșalului Antonescu”, publicat de profesorul Gheorghe Buzatu cu Stela Cheptea și Marusia Cîrstea în 2008, și apoi împreună cu Corneliu Bichineț (coordonatori) în „Arhive Secrete, Secretele Arhivelor” (Editura Mica Valahie, București, 2011), constatăm că Mareșalul Antonescu s-a întâlnit cu Guvernatorul Ottulescu pe 8 octombrie 1941, „în chestiuni economice”, de două ori, în aceeași zi, pentru mai multe ore, atât la 12.00 cât și la 15.30. Stela Cheptea mi-a transmis copia acestei Scrisori, publicată de profesorul Gheorghe Buzatu în 2003, în „România şi Marile Puteri (1939-1947)” (Bucureşti, Ed. Enciclopedică). Considerând-o de o mare importanță istorică, o publicăm aici, spre cât mai buna informare a cititorilor noștri. Mai adăugăm faptul că în documentul transmis Guvernatorului BNR de către Mihail Romașcanu – și din care se reproduc fraze bune în referatul către Mareșal – cercetătorul BNR plasează valoarea Tezaurului mai sus decât i s-a raportat lui Antonescu. „Restituirea tezaurului de la Moscova, a cărui valoare se ridică la importanta cifră de 577.132.208.835,33 lei actuali, din care numai aurul Băncii reprezintă 19.315.848.749, 33 lei actuali, va trebui să fie susținută cu multă tărie”, scrie energic Romașcanu. Iată și documentul integral în care îi este prezentat Mareșalului Antonescu inventarul sumar al Tezaurului, spre recuperarea lui.

 

Scrisoarea Băncii Naţionale a României, referitoare la Tezaurul Românesc de la Moscova, înaintată Mareşalului Ion Antonescu – conducătorul Statului, la 13 noiembrie 1941

Arhivele Naționale ale României, Fond Președinția Consiliului de Miniștri, dosar 172/1941

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

NR. 5479

Copie

Înregistrat La Preşedinţia Consiliului de Miniştri,

Cabinetul Civil, sub nr. 16.489 din 13 noiembrie 1941.

[Notă de mână pe exemplarul din Arhiva BNR, aflat în Dosarul 17416 – „Moscova 2”: “12.XI.941 – Adusă predată personal Dlui Mareșal Ion Antonescu de către D-l Guvernator Alex Ottulescu, în ziua de 12 Nov. 1941, ora 13. – M. Romașcanu”]

Domniei sale

Domnului Mareşal Ion Antonescu, Conducătorul Statului București,

12 Noiembrie 1941 „

Domnule Mareşal,

Pentru a întregi raportul nostru anterior privitor la Tezaurul Român de la Moscova, avem onoarea să vă comunicăm următoarele:

La sfârşitul lunii Decembrie a anului 1916, Banca Naţională a României, din îndemnul Guvernului şi cu al său consimţământ, a evacuat la Moscova, odată cu bijuteriile Reginei Maria în valoare de 7.000.000 lei aur, întregul său stoc metalic, care se ridică la 314.580.456,84 lei aur. Delegaţii autorizaţi ai Guvernului ţarist şi-au luat în scris angjamentul solemn faţă de România şi Banca Naţională, să păstreze şi să restituie valorile pe care le-au primit, depunându-le apoi după o minuţioasă verificare, terminată la 16 februarie 1917, în Cetatea Kremlin. În urma revoluţiei din Februarie, Guvernul provizoriu sub preşedinţia lui Lvof venind la 14 Martie 1917 în fruntea Rusiei şi declarând că recunoaşte toate obligaţiunile luate faţă de Aliaţi de Guvernul ţarist, în mod implicit a ratificat şi garanţiile date în privinţa păstrării şi înapoierii Tezaurului nostru depus la Moscova, care era proprietatea particulară a Băncii Naţionale.

Cu câteva zile înainte de luptele de la Mărăşeşti, la sfârşitul lunii Iulie a anului 1917, punerea în siguranţă a tuturor comorilor româneşti ce se aflau în Moldova, a ispitit din nou minţile conducătorilor noştri. Măsurile în vederea transportului s-au luat în grabă.

Valorile trimise de Banca Naţională cu acest prilej şi care au fost depozitate tot la Kremlin, se ridicau la 1.594.836.721,o9 lei, din care aurul efectiv reprezenta 574.523,57 lei, iar arhiva 500.000 lei. Avutul celorlalte instituţii publice şi private expediate prin Casa de depuneri şi instalat în compartimentele de la Sudnaia Kassa, depăşea şase miliarde şi jumătate lei aur. Delegaţii oficiali ai celui de al doilea Guvern de coaliţie rus prezidat de Kerenschi, au garantat în scris deponenţilor păstrarea şi restituirea intactă a ambelor depozite. Din cele expuse rezultă că prin cele două transporturi s-au expediat la Moscova, sub numele de Tezaurul Român, următoarele valori: (vezi tabelul nr.1 şi nr. 2):

 După semnarea pactului de neagresiune dintre România şi U.R.S.S. (31 iulie 1933) ni s-au restituit o parte din valorile cuprinse în Tezaurul de la Moscova în cursul anului 1935. La 16 iunie 1935 au sosit în Gara Obor – Bucureşti 17 vagoane care cuprindeau 1.436 lăzi în greutate de 127.584 kg. Lăzile au fost distribuite între diferitele instituţii aşa cum se arată în anexa 1.

Toate lăzile primite erau violate şi răvăşite. În general s-au restituit obiectele fără nici o valoare: bilete ale Băncii Naţionale tipărite în Rusia, efecte publice pentru care erau emise duplicate conform legii din 14 Octombrie 1920, documente fără însemnătate, arhive, registre etc. Este regretabil faptul că la primire nu s-a întocmit un inventar amănunţit al tuturor obiectelor ce ni s-au restituit. Încercând această reconstruire, acum, după mai bine de 6 ani, am ajuns la concluzia că valoarea tezaurului ce nu ne-a fost restituit se ridică la suma de 6.067.153.343,19 lei aur sau 371.855.828.404,12 lei actuali, aşa cum se arată în tabloul următor (tabelul 1):

Transformarea leilor aur în lei actuali s-a făcut după următorul curs oficial: 1 leu aur + 61,29 lei hârtie, adică cursul de stabilizare al Fr. Elveţian care a fost de 32,258 lei + 29,032 lei reprezentând prima de 90% = 61,29 lei actuali. Dacă transformarea leilor aur am fi făcut-o după cursul real (1 leu aur = cca. 200 lei actuali), cifra de 371.855.828.404,12 lei actuali ar fi trebuit să fie aproximativ 3,26 ori mai mare.

Oricum cifra pe care am stabilit-o mai sus este cu mult mai mică decât cea reală, pentru următoarele motive:

1) Depozitele particulare trimise la Moscova în plicuri sigilate de fiecare depunător, au fost declarate pentru o valoare mai mică decât cea adevărată, pentru ca taxele de păstrare să fie mai mici.

2) Manuscrisele, documentele, cărţile vechi, medaliile, monedele, sigiliile, obiectele de muzeu etc. trimise de Academia Română şi care nu au fost restituite, aşa cum se vede în anexă no. 2, reprezintă o valoare care nici nu poate fi precizată.

3) Observaţia de la punctul  2) este valabilă şi pentru celelalte obiecte trimise de diferite biserici, mănăstiri şi muzee din ţară. În această privinţă menţionăm Tezaurul de la Pietroasa în greutate de 18 kg aur şi care era considerat ca o podoabă a României, fiind citat în toate manualele străine de artă veche.

4) În sfârşit, trebuie să mai adăugăm că în cifra arătată mai sus nu se cuprinde valoarea tipografiei Bănci Naţionale instalată la Moscova (225.000 ruble) şi nici disponibilităţile acestei Bănci pe care le avea la Agenţiile lui Credit Lyonnais din Petersbourg, Odesa şi Moscova şi a căror valoare era de 5.222.051,46 ruble.

În rezumat putem afirma că URSS urmează să ne restituie suma de cel puţin 371.855.828.404,12 lei reprezentând contravaloarea Tezaurului Român depus la Moscova. Această sumă se repartizează astfel (tabelul 2) :

Primiți, Vă rog, Domnule Mareșal, încredințarea înaltei mele considerațiuni.

GUVERNATOR.”

 

Te-ar putea interesa și: