Un tânăr din Timişoara vorbeşte în ziarul al cărui forum l-a poluat în ultima lună despre poveştile supranaturale pe care le împleteşte în lumea virtuală.
De o lună şi jumătate încoace, asaltează forumurile ziarelor "Evenimentul zilei" şi "Gândul" cu anunţul "Citiţi BLOGUL VECINILOR PSIHOPAŢI!".
Îl cheamă Cristian Poelincă, are 29 de ani, trăieşte într-un bloc periferic de nefamilişti şi te pironeşte cu o privire maniacală à la Jim Carrey. Spune că viaţa tumultuoasă a şandramalei în care îşi duce zilele l-a inspirat să ţină o cronică on-line a formidabilelor întâmplări la care e martor.
A deschis blogul pe 8 decembrie, iar 38.000 de vizitatori i-au trecut deja pragul. Pagina lui virtuală e doldora de imprecaţii, scatologii şi anecdote fabulatorii scrise cu vervă. Şi-a făcut deja o parohie de cititori. Vrea s-o mărească şi visează să-şi transforme blogul într-un repertoriu naţional al trăsniţilor din cutiile de chibrituri ceauşiste. INTERVIU
EVZ: Ce te faci dacă te îmbogăţeşti din acest blog? Cristian Poelincă: Până acum am doar o reclamă, dar dacă o să fac bani, o să fiu blestemat să nu mă mut niciodată, ci să locuiesc printre vecinii care sunt subiecţii blogului şi care probabil mă vor urî. Oricum în 11 ani am adunat atâtea poveşti şi frustrări, încât pot să scriu un roman. Voi reinvesti banii tot în blog, sper să-l dezvolt, ca fiecare român din România să aibă posibilitatea să povestească bloc-aventurile nebunilor lui, inclusiv să pună poze şi clipuri cu ei. Cred că în România veşnicia s-a născut la ţară, dar s-a mutat la bloc. Am încredere că nebunii, care îi exasperează pe oamenii normali din blocuri, îmi vor aduce mulţi cititori.
Ce garanţii avem că nu eşti şi tu psihopat? Nu există nicio garanţie. După cum scrie şi pe blog, şi eu am luat-o razna, alături de vecinii mei.Cine locuieşte într-un bloc de la periferie ştie că nu veşnic bat unii în pereţi, pun muzică la maxim, se bat în bloc vecinii ca şi chiorii, se înjunghie pe scară, scandalurile se ţin lanţ, poliţia e tot timpul în bloc la dat amenzi. În loc să fac ca toţi vecinii mei, eu am ales să mă manifest pe blog. Scriu un jurnal al meu, ca locatar al blocului unde se întâmplă minunile astea.
Blogul tău mitizează periferia, dă mahalalei în care locuieşti un aer supranatural. Pare că acolo, într-un bloc de nefamilişti, se întâmplă toate nebuniile din lume. Păstrând proporţiile, faci cam ce făceau trupele de hip-hop când cântau viaţa din cartierele Bucureştiului. Cum vezi asta? Da, e mizerie, e puroi, şi e plin de pozie a disperării în blocurile periferiei. E dezastru, blocurile comuniste sunt scena pe care se joacă dramele clasei muncitoare capitaliste. Vin oamenii acasă, cu frustări adunate la lucru, şi îşi bat nevasta, îşi beau minţile, fac scandal, pun manele la tot blocul, se taie, ameninţă că aruncă în aer tot blocul, sar de la etaj, stau cinci într-o cameră etc. Sunt dramolete pe bandă rulantă, ca la fabrică. Eu când vin de la lucru mă pun şi scriu ce văd în jurul meu. Nu sunt poet, sunt tentativă de blogger. Cui îi place citeşte, cui nu-i place nu citeşte! Nu mă deranjează că sunt înjurat.
PERSPECTIVE ALE PIEŢEI IMOBILIARE
Dacă o să crească preţul apartamentelor în blocul tău urmare a acestei reclame? O să fie celebru blocul şi pentru altceva în afara faptului că stă să pice. Nici Dumnezeu nu poate să crească preţul garsonierelor. Blocul nostru arată exact ca ţara asta. Este România într-un microcosm: cu oameni rupţi în fund, care se ceartă tot timpul şi fiecare visează să plece într-un bloc mai bun. În octombrie a sărit blocul în aer, subsolul e plin de rahat, ţevile sunt ciur, igrasia e regină, indundaţiile sunt ciclice.
Nicio şansă să te muţi din blocul de pe strada Recoltei? Ca orice om cât de cât normal îmi doresc să plec. Însă ştiu că o parte din mine o să tânjească întotdeauna să revină la psihopaţii din blocul meu, unde locuiesc de 11 ani. Mi-a intrat periferia în sânge. Dar sunt convins că dacă mă mut în alt bloc, într-o zonă mai bună, o să găsesc şi acolo psihopaţi. Ei sunt peste tot.
Blogul e restrâns la psihopaţii din blocuri, îi frustrează pe cei care locuiesc la case. N-au şi casele psihopaţii lor? Casele şi vilele au psihopaţii lor mult mai complicaţi. Ei fac parte dintr-o altă categorie socială, cu ceva mai mulţi bani şi alt statut, ale căror probleme le intuiesc şi cred că sunt mai complexe decât în blocurile rupţilor în fund. Dar oamenii cu căsoaie, căsuţe şi vile sunt invitaţi să îşi toarne vecinii pe blogul meu, dacă au poveşti extraordinare. Eu scriu despre probleme din bloc, pentru că pe alea le cunosc.
CUM A PĂTRUS FICŢIUNEA ÎN GARSONIERE
Cât sunt invenţii şi cât sunt fapte reale în ce povesteşti pe blog? 90% din ceea ce scriu pe blog porneşte de la fapte reale şi de la persoanele din bloc. Îmi folosec imaginaţia ca să găsesc o explicaţie fantastică pentru situaţiile aberante pe care le creează oamenii din bloc. Cititorii se regăsesc în situaţiile pe care le trăiesc eu. Chiar şi cei plecaţi din ţară îmi spun că le e dor de parfumul de depresie din blocurile româneşti. Le-a intrat în piele şi le este dor de el, deşi sunt la mii de kilometri de România.
În postarea inaugurală promiteai că tot ce vei povesti este real. Cum şi-au făcut invenţiile loc în viaţa "Blogului vecinilor psihopaţi"? 90% din fiecare articol este realitate, restul e epitet, metaforă, comparaţie, îmbrăcămintea şi ambalajul pe care eu hotărâsc să-l dau poveştii, viziunea mea depre întâmplările din bloc. Blogul nu e ziar. Şi nici nu vreau să fac CNN cu ştiri seci din bloc. Oricine poate să facă un blog despre vecinii lui din bloc, dar fiecare vede lucrurile din perspective diferite şi scrie cum ştie.
ÎNCURCATELE TEHNICI DE MARKETING
Cum ai ales forumurile ziarelor "Evenimentul zilei" şi "Gândul"? Ambele forumuri au foarte multi cititori. Pe site-uri intră oameni care vor să vadă ştiri, dar mulţi dintre ei s-au săturat de poveşti despre politică, economie, criză. Vor ceva light, ceva uşor de digerat, iar pe blogul meu asta găsesc. Poveşti din bloc: majoritatea utilizatorilor de net din România locuiesc în mediul urban, chiar şi cei care nu stau în blocuri au vecini psihopati, deci pot înţelege situaţiile prin care trec eu. Cred că postez câteva zeci de mesaje, doar pe site-urile celor două ziare. Încerc să câştig "adepţi". Unii revin zi de zi, alţii mă înjură şi pleacă la treaba lor.
Crezi că e bine că te deconspiri acum, la doar o lună şi jumătate de la deschiderea blogului, când abia i se răspândeşte faima, iar identitatea reală a autorului începe să îi intrige pe cititori? N-ar fi fost o strategie mai bună să-i mai ţii în suspans? Sper ca faţa şi identitatea mea să nu-i sperie prea tare pe cititori. Eu răspândesc articolele pe profilul meu de Facebook din prima zi de viaţă a blogului, deci identitatea mea nu era "top secret". De pe Facebook îmi vin cei mai mulţi cititori. Cred că lumea intră pe "Blogul vecinilor psihopaţi" să citească poveştile demente, să se relaxeze şi să rândă niţel. Oamenii vor să vadă că nu sunt singuri, că nu trăiesc doar ei poveşti ciudate cu vecini psihopaţi în blocul lor. Cred că îi interesează mai puţin identitatea autorului. Pentru mine totul este o joacă, nu mi-am propus să fac un business din acest blog. Dacă o să câştig vreodată suficienţi bani din blog ca să-mi plătesc întreţinerea, mă declar un "psihopat" fericit. Dacă nu am cititori, trag obloanele la blog.
Acum, când scrii, ce se aude în bloc? Se aude chitara vecinului de deasupra mea, pe care l-am poreclit Frodo şi care m-a inundat săptămâna trecută. De trei luni, noapte de noapte, între orele 22.00 şi 2.00, Frodo zdrăngăne la chitară acelaşi ritm care mă scoate din minţi. Chiar dacă sonorul televizorului din camera mea e setat normal, tot aud tentativele lui Frodo de a deveni Jimi Hendrix. Pereţii subţiri din bloc ne apropie.
De pe vecinipsihopati.blogspot.com
VECINUL NELU
"Meet Nelu! Instalator, 50 şi de ani, 16 milioane lei vechi restanţe la întreţinere, posesorul unei butelii neexplodate încă, locuieşte singur, ascultăm împreună Taraf TV cu sonoru’ la maximum de la televizoru’ lui. E un boem. Fură ţigarile lăsate aprinse pe scrumierele exterioare de la magazinul Novatim, iar când clienţii ies rapid să tragă un fum îl văd pe Nelu care fuge cu ţigara lor în bot. (...)
Eu sunt convins că instalatorul Nelu o să aducă moartea cu forţa în bloc. Şi că într-o bună zi o să ne întâlnim toţi vecinii în văzduh, zburând printre bucăţi de moloz, privind de sus blocul nostru, de acolo unde doar vulturii îndrăznesc să se aventureze. Şi o să-l vedem pe Nelu, cu juma de buletie în mână şi cu promisiunea respectată", postare 9 decembrie 2010.
VECINUL GHIŢĂ
"Ghiţă a fost ambalat într-o pătură şi cărat pe casa scării, azi-dimineaţă, de vracii de la Ambulanţă, care cică îi tot dădeau curent în piept cu două fiare de călcat ca să-i readucă fantoma înapoi în carcasa pământeană. Ghiţă n-a pornit de la prima cheie, că motoru' îi era bocnă. (…) Unii vecini speră să lipească chefu de la pomană cu paranghelia de Revelion, alţii deja-s pe la Cartea Funciară, măsluiesc actele ca să vândă apartamentu', iar vecinele trecute de prin bloc se pregătesc să întâlnească la înmormântare bărbatul vieţii pe care să-l bage ele în mormânt. Nimeni nu vrea ca Ghiţă să-şi revină la simţiri, iar verdictul e clar: "A fost cărat cu pătura, mult nu mai are", a spus unul dintre cărătorii de morţi ambalaţi în pături", postare 29 decembrie 2010.
"Azi părăseam blocu’, iar deasupra mea fâlfâia ceva. Era drapelu' închis la culoare al morţii, atârnând pe-un băţ din uscătoria de la et.I, semn c-a mai fost o părăseală de incintă. Pe peretele de la intrarea în bloc stătea tolănită citaţia de la Ghiţă, care ne invită postum la ultimul său chef pământean, după ce-a pierdut încleştarea cu Moartea. Vecinul Ghiţă, de 70 şi ceva de ani, este cel care a fost scos îmbălsămat într-o pătură din bloc până la ambulanţă. Ghiţă n-a avut probleme mari cu moartea, care l-a rezolvat rapid, dar nu şi-a ales bine perioada în care să dea colţul. Şi-a rămas cu corpu' blocat pe lumea asta. Ăia de la Ambulanţă l-au plimbat pe Ghiţă până la spital, unde o echipă complexă de medici cercetători au constat că e mort definitiv şi iremediabil şi că n-au cum să-l repare. Ambulanţa l-a returnat tot în pătură la domiciliu, deoarece Ghiţă greşise incredibil: a trecut în lumea spirituală pe 30 decembrie. Zi în care băeţii de la morgă începuseră festivităţile de trecere în Anul Nou, iar morţii nu erau pe lista lor de invitaţi", postare 2 ianuarie 2011.
PROBLEME LA SUBSOLUL
"Eveniment diplomatic fără precedent şi de aproximativ tot rahatu' exact în măruntaiele blocului. Ne scuipă rahatu' înapoi, iar tot ce-i mai rău din noi şi ne-a părăsit la un moment dat alunecând pe toboganul canalizării se întoarce acum împotriva noastră cu furie şi resentimente. O ripostă bumerangiană exact ca-n viaţă", postare 18 ianuarie 2011.