ANCHETĂ. Cotidianul nostru v-a prezentat ieri cazul Georgicăi Miu, accidentată mortal de maşina în care se afla familia Lucescu. EVZ vă arată, pas cu pas, cine şi de ce a dat "NUP" şi "scurtcircuitul" dintre poliţişti şi anchetatori.
Ancheta EVZ în cazul accidentului din 16 septembrie 1991, care s-a soldat cu moartea tinerei Georgica Miu, continuă cu noi dezvăluiri, de data aceasta despre modul în care a fost închis dosarul. Oficial, la volan s-a aflat Ana Maria Lucescu, dar martorii au spus că şoferul era Răzvan. Întrebat dacă Mircea Lucescu "şi-a băgat coada", Lincu Miu, tatăl victimei, a răspuns ferm: "Sigur. Că el era mai bătrân şi a fost cu relaţiile peste tot". EVZ vă prezintă pas cu pas drumul dosarului şi numele celor care au decis neînceperea urmăririi penale. Ion Ioniţă, primul care a pus acest verdict pe dosar, şi-a explicat decizia, dar un poliţist din Otopeni, care era de serviciu în acea zi şi cunoaşte cazul în amănunt, l-a contrazis punct cu punct. Acest "scurtcircuit" dintre părerile oamenilor legii spune multe despre felul în care a fost anchetat cazul. Căpitanul Ion Ioniţă, de la Serviciul de Cercetări Penale al Capitalei, este cel care a făcut "cercetări superficiale" la locul accidentului, după cum susţine familia victimei, şi a propus neînceperea urmăririi penale. La opt luni şi două zile de la tragicul eveniment, pe 18 mai 1992, procurorul Ana Ghiţă, de la Procuratura Municipiului Bucureşti, a dat o rezoluţie care a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale făcută de Serviciul de Cercetări Penale din Inspectoratul de Poliţie al Capitalei.
Familiei i s-a refuzat dreptul la apărare
Lincu Miu, ajutat de avocatul Alexandru Grama, a întocmit un memoriu, pe care l-a adresat Comisiei de Litigii a Parlamentului, prin care a demontat această decizie. Primul punct al memoriului este fără echivoc: nu s-a ţinut cont de probe! "(...) Propunerea de neîncepere a urmăririi penale (...), cât şi rezoluţia de confirmare, sunt contrare conţinutului probelor strânse de organul de cercetare penală (Serviciul de Cercetări Penale), din care rezultă vinovăţia lui Lucescu Ana-Maria în producerea accidentului de circulaţie (...)".
Al doilea punct are iz agravant. "(...) Deşi doamna procuror Ana Ghiţă, prin rezoluţie, a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale, nu mi s-a comunicat rezoluţia pentru a putea să-mi exercit dreptul de a face plângere împotriva acestei măsuri luate de organele de urmărire penală (...)". Cu alte cuvinte, s-a blocat dreptul la apărare! Familia a primit doar o adresă (numărul 615/1993), semnată de procurorul-şef al Municipiului Bucureşti, "din care rezultă că soluţia propusă rămâne neschimbată". Şi gata!
Referatul căpitanului Ioniţă menţionează că urma de frânare a fost de 68,20 metri, dar nu există nicio referire la viteza autovehiculului. Din referat lipseşte şi amănuntul că evenimentul s-a petrecut între staţii RATB, fapt care confirmă că viteza a fost total necorespunzătoare şi, implicit, vina conducătorului auto este evidentă. Culpa victimei, conform anchetatorului, a fost că a traversat printr-un loc nepermis.
Căpitanul Ion Ioniţă şi procurorul Ana Ghiţă au dispus neînceperea urmăririi penale utilizând argumentul cel mai facil şi mai convenabil, devenit un fel de motto al justiţiei române: "Mortul e de vină!". Lincu Miu nu exclude posibilitatea ca fiica lui să fi greşit, deşi martorii au spus altceva. Bătrânul ştie că fata lui a plătit cu viaţa pentru această posibilă eroare şi ar fi dorit să afle asta de la judecători. Răzvan sau Ana Maria Lucescu au fost însă absolviţi de orice vină, deşi, indiferent cine a fost la volan, au călcat prea mult acceleraţia! Şi acesta nu este singurul argument incriminator din memoriul depus Comisiei de Litigii a Parlamentului. POLEMICI
Poliţiştii se contrazic în declaraţii
EVZ a pus cap la cap spusele lui Ion Ioniţă, cel care a decis primul neînceperea urmăririi penale, şi ale unui poliţist din Otopeni, care a dorit să-şi păstreze deocamdată anonimatul, dar care a lucrat în acea zi şi cunoaşte în detaliu cazul. În câteva puncte, poliţistul din Otopeni a oferit variante total opuse. La rândul lui, Ioniţă a ţinut să precizeze că "nu s-au făcut presiuni asupra mea". Cazul a fost instrumentat de Poliţia Capitalei fiindcă nu se putea instrumenta în fosta comună Otopeni.
LOCUL. Ion Ioniţă spune că tragedia ar fi avut loc în afara localităţii Otopeni, iar la volan se afla Ana Maria Lucescu: "Indicatorul de intrare în localitate era la câteva zeci de metri distanţă".
Poliţistul din Otopeni susţine cu tărie că: "Locul accidentului era în localitate. Eram de serviciu în ziua aceea. Am fost acolo imediat după accident".
VITEZA. Referitor la obligaţia de a reduce viteza, Ion Ioniţă susţine că şoferii erau obligaţi să încetinească doar dacă era un autobuz în staţie: "Viteza n-a mai contat, pentru că accidentul s-a produs din cauza victimei, care a sărit în faţa maşinii".
Poliţistul din Otopeni zice că viteza maximă admisă în acel loc era de 60 de kilometri la oră.
URMELE DE FRÂNARE. Referitor la urmele de frânare, întinse pe o distanţă de 68,20 metri, precum şi la posibilele defecţiuni ale maşinii, Ioniţă a zis:"Şoferul a frânat în momentul impactului. Victima a ieşit brusc în faţa maşinii. Dacă vedea maşina, aşa cum susţin unii martori, ar fi avut timp să se ferească".
Ioniţă a adăugat că datele tehnice ale maşinii oferite de Poliţia Rutieră erau conforme cu normele.
SOLUŢIA. Ion Ioniţă explică de ce nu putea fi invocată culpa comună: "Am propus neînceperea urmăririi penale (NUP) împotriva conducătoarei auto (n.r. - Ana Maria Lucescu), deoarece toate probele prezentate de Poliţia Rutieră, de martori şi de experţi arătau că victima a traversat neregulamentar". Procuroarea Ana Ghiţă a acceptat soluţia propusă de ofiţer. "Era obligaţia procurorului să verifice legalitatea soluţiei şi să dispună completarea sau refacerea dosarului", a completat Ioniţă.
Poliţistul din Otopeni nu e de acord: "Oricare ar fi fost situaţia, trebuia începută urmărirea penală pentru ucidere din culpă. Se putea stabili culpa comună şi cazul ajungea în instanţă".
MARTORI. Ioniţă a adăugat că dosarul a ajuns la el la o lună de la accident: "Dacă erau şi martori care au văzut că era altcineva la volan sau au văzut altceva, de ce nu au venit atunci?".
Poliţistul din Otopeni spune însă că "staţiile de autobuz erau pline, dar n-au fost audiaţi decât vreo doi-trei".
Click pe imagini pentru a citi memoriul depus de Lincu Miu la Comisia de Litigii a Parlamentului.
Instituţiile statului au dormit în 1993 "Evenimentul zilei" a dezvăluit pentru prima dată această poveste teribilă pe 9 iunie 1993, după ce familia victimei, disperată că nimeni nu i-a făcut dreptate timp de aproape doi ani, a înaintat un memoriu către redacţia noastră.
Ziarul a insistat pentru reluarea cercetărilor, dar nimeni n-a ţinut cont de acest demers.
Răzvan Lucescu s-a apărat printr-un comunicat remis ieri presei, în care a acuzat EVZ că "în acest articol este prezentată doar varianta unei părţi". Incorect. Răzvan a refuzat dialogul şi a preferat să "vorbească" doar prin intermediul câtorva sms-uri adresate unui jurnalist EVZ. Răzvan susţine că soţia sa "este o victimă a acelui accident, deoarece nu a putut uita acea zi fatidică"! Incredibil! Mai mult, în stilul tatălui său, Lucescu junior a ţinut să-i transmită şi un mesaj lui Lincu Miu, considerând că spusele acestuia sunt "atacuri murdare" şi "născociri"!
STĂNICI L-A DAT DE GOL ÎN 2009
"Răzvan conducea fără permis!"
Beizadeaua Răzvan Lucescu a avut o tinereţe agitată, trăind la limita legii, în condiţiile în care ştia că are "spate" puternic şi că nimic nu-l putea atinge. Costel Stănici, coleg de cameră al lui Răzvan Lucescu la Sportul Studenţesc timp de şase ani, ne-a confirmat, într-un interviu din 2009, că fiul lui "Il Luce" era un şofer de coşmar, că a mai avut un accident şi, ca şi acum, a pasat responsabilitatea pe umerii altcuiva. Cel mai grav este faptul că se urca fără emoţii la volan fără a avea permis de conducere. Chiar dacă spusele lui Stănici n-au legătură cu "cazul Miu", ele întregesc un tablou relevant şi dau altă greutate acuzaţiilor lansate de tatăl victimei din Otopeni ("era beat şi conducea fără permis").
"Prin 1989 era o modă: mulţi fotbalişti conduceau maşini fără a avea şi permis de conducere. Unul dintre ei era chiar Răzvan. Dar nu era singurul. Cei de la Dinamo conduceau pe capete fără permise! La Sportul, Răzvan a intrat cu Dacia pe care o avea într-un pom! În locul lui, la Poliţie a dat declaraţie fratele lui Chihaia, care lucra la Sportul", a declarat Stănici pentru EVZ, în 2009.
S-a ascuns un an la Crema
Răzvan Lucescu avea 22 de ani la momentul producerii accidentului din Otopeni, dar nu confirmase ca fotbalist. Portarul debutase în Divizia A în ediţia 1987-1988, dar până la startul stagiunii 1991-1992 nu adunase decât 21 de prezenţe în prima divizie! A fost titular în prima etapă, la SC Bacău - Sportul 2-1, şi în runda a treia, la un nou eşec: Corvinul - Sportul 4-1. A treia titularizare, din etapa a patra (partida Sportul - Petrolul), n-a fost mai fastă, scor 0-3. Meciul dintre "alb-negrii" şi "găzari" a avut loc pe 15 septembrie.
În dimineaţa zilei următoare, după ce s-a întors de la Snagov, de la un chef organizat cu ocazia zilei de naştere a lui Vicenţiu Iorgulescu (fratele lui Gino), Răzvan a comis accidentul de la Otopeni. De atunci, n-a mai apărat în acel sezon.
În ediţia 1992-1993, Răzvan a fost dus de tatăl său să joace în liga a patra italiană, la necunoscuta echipă Crema. După ce dosarul a fost închis, s-a întors iute acasă. "La Sportul, Răzvan a intrat cu Dacia pe care o avea într-un pom! În locul lui, la Poliţie a dat declaraţie fratele lui Chihaia.“ COSTEL STĂNICI, fost coleg de cameră al lui Răzvan, declaraţie dată în 2009
ÎL APĂRĂ PE VATMAN
"Nu putea să frâneze şi să sară de pe şine" Accidentul provocat de Mircea Lucescu pe 6 ianuarie, dar mai ales încercările repetate şi disperate ale antrenorului de la Şahtior de a arunca vina în cârca bietului vatman, l-au răscolit pe Lincu Miu.
"E de vină (n.r. - Mircea Lucescu). După ce am văzut la televizor, i-a apărut în faţă tramvaiului. Ăla nu putea să pună frână imediat şi să sară de pe linii cu atâta lume înăuntru. Lucescu a apărut singur în faţa lui. Am văzut că s-a muşamalizat, că Poliţia n-a luat nicio măsură. Am văzut că au venit prieteni din Ucraina, de pe unde a mai fost cu fotbalul, să-l căiască, că l-a lovit tramvaiul, dar nu s-a discutat nimic despre accident", a spus, răspicat, tatăl fetei ucise în 1991.
"Poate că se va mai termina cu corupţia asta... Cazul acesta ne-a răscolit. Când dă seara sportul, închid televizorul, să nu-l văd pe Lucescu. Ei joacă mingea şi nu-i doare. Şi omoară lume pe partea ailaltă. Că sunt fotbalişti buni. Ei dau într-un om cum dau cu piciorul într-o minge. Şi s-a întâmplat ceva? Nu s-a întâmplat nimic. Asta e corupţia şi legea din ţară. Legea e bună, dar dacă nu se pune în practică...", a continuat bătrânul.
Mircea Lucescu a fost externat ieri din Spitalul Universitar, unde a fost operat şi îngrijit. "Il Luce" s-a vrut foarte spiritual şi, din spatele unei ironii, a vrut să arunce din nou vina asupra vatmanului: "Îmi pare rău că am lovit un tramvai care staţiona!".
LA MORMÂNTUL FETEI
"I-o ierta Dumnezeu. Eu nu-i iert!"
Familia i-a făcut Georgicăi Miu un cavou în cimitirul din Otopeni. Locul este curat ca lacrima şi plin de flori. Lângă uşa de la intrare se află o plăcuţă cu o poezie dedicată tinerei dispărute, compusă chiar de preotul din localitate.
"Trei zile s-au împlinit / De când moartea te-a lovit / O femeie fără minte / Te-a adus printre morminte". Acestea sunt versurile primeia dintre cele 17 strofe ale poeziei care spune povestea morţii acestei tinere.
Lincu Miu merge des acolo. "Aici e casa fetei mele. Domn’le, ăştia ştii ce meritau? Ce e mai rău pe lume! Amândoi, şi tac-su, şi fi-su! Au distrus atâtea familii. Acum vrea să-l distrugă şi pe vatmanul cu tramvaiul. Vrea să-i facă ăla maşina, ce vrea? N-au bani? Trebuie ajutat, domn’le, să sărim toţi să-l ajutăm pe vatman. Vin des aici. Cum să mă simt? Durere mare în suflet. Cum să mai rezist pe pământul ăsta? I-o ierta Dumnezeu, dar eu nu-i iert. Ăştia nu sunt oameni de iertat. Au distrus atâtea familii, nu e doar una. Cu părinţii care mor e altă treabă, e o vârstă, dar când îţi duci copilul în floarea vieţii, nu mai eşti bun de nimic. Sparg televizorul dacă nu-l opresc când îi văd!", a mai spus, revoltat, Lincu Miu, la mormântul fetei sale.
Ciobanul din Otopeni n-a fost niciodată atras de sport, dar auzise numele Lucescu. "Nu prea îmi plăcea mie fotbalul. Se auzise de ei, că au bani mulţi. Am zis că e lege, se face dreptate, dar nu s-a făcut nicio dreptate", a încheiat bătrânul.
Tatăl n-a uitat nimic: "Era o zi de luni"
"Aici a venit fata. A ieşit în partea aia, acolo (n.r. – arată spre o străduţă paralelă cu cea unde este locuinţa familiei). Eu mai am o căsuţă, unde sunt cu animalele. Ea dormea la mine în timpul ăla. A venit aici, s-a asigurat şi a trecut pe scuarul ăla. S-a asigurat să nu vină vreo maşină dinspre Otopeni. El a venit de aici, din spate, şi a luat-o şi a ieşit la blocul ăla (n.r. – arată spre o clădire de pe partea cealaltă a şoselei). 70 de metri. Toţi martorii acolo au văzut-o şi el de aici a luat-o. A aruncat-o pe maşină, a izbit- o de asfalt. Lucescu (n.r. - Mircea) a venit în ţară chiar în seara aia, i-am auzit pe toţi vorbind. Era o zi de luni", ne-a spus tatăl victimei, la locul accidentului.
Lincu Miu are 72 de ani. A venit în Otopeni "cu mulţi ani în urmă, de la Roşiorii de Vede". "Sunt crescător de animale, n-am lucrat niciodată nici la stat, nici la privat. Pe vremuri ni se zicea ciobani, acum ni se spune mici fermieri. Am şi acum animale. N-am pensie. Eu sunt un om muncitor. Atât", a adăugat Miu, care îi cunoaşte bine pe ciobanii din familia Becali.
CITIȚI ȘI:
- EXCLUSIV. Crima ascunsă a familiei Lucescu: o fată a murit, iar dosarul - îngropat! „Bă, te executăm cu Securitatea!” | FOTO&VIDEO
- Răzvan Lucescu răspunde: "Şi soţia mea este o victimă a acelui accident, deoarece nu poate uita"
- Iorgulescu susţine că soţia lui Răzvan Lucescu era la volan când s-a produs accidentul
- HORIA TABACU: Onoarea pierdută a familiei Lucescu