Organizaţiile implicate în salvarea a 60 de biserici de lemn din nordul Olteniei şi din sudul Transilvaniei spun că s-au inspirat din metodele folosite de SMURD.
Iniţiatorii proiectului prin care se doreşte salvarea a 60 de biserici de lemn din nordul Olteniei şi sudul Transilvaniei au reuşit să învingă ritmul greoi al sistemului administraţiei şi să salveze de la dispariţie una dintre cele mai preţioase biserici de lemn din ţară, cea din satul Urşi, comuna Popeşti, judeţul Vâlcea.
Atunci când bolta se prăbuşeşte
Biserica de lemn din Urşi datează de la mijlocul secolului al XVlll-lea. După o sută de ani era pictată pe interior şi pe interior. Anul acesta a fost considerată "urgenţă de grad zero" în cadrul proiectului derulat de Ordinul Arhitecţilor din România (OAR), în colaborare cu Fundaţia "Dala", Universitatea de Arhitectură "Ion Mincdu", Universitatea e Arte Bucureşti, Muzeul Ţăranului Român şi câteva ONG-uri.
Pe 12 iunie, anul acesta, când arhitecţii Ştefan Bâlici şi Virgil Apostol efectuau o expertiză a stadiului de degradare a bisericii, s-a întâmplat ceva. Tocmai ieşiseră din biserică pentru o pauză, când bolta bisericii s-a prăbuşit. A fost semnalul clar că nu mai e timp de aşteptat.
"Prăbuşirea boltei a arătat că nu mai putea fi acceptată nicio amânare a lucrărilor. Fundaţia Pro Patrimoniu, a lui Şerban Cantacuzino, a donat 1.000 de lire sterline, localnicii au pus şi ei umărul şi, cu toţii, am reuşit să facem în aşa fel încât biserica să fie protejată pentru o perioadă", spune arhitectul Şerban Sturdza, vicepreşedinte al OAR.
"Localnicii au rămas uimiţi"
În doar o lună, studenţii aflaţi la Urşi în practică, profesorii lor, reprezentanţi ai OAR, voluntari şi localnici au reuşit să ridice o structură pentru protejarea bisericii, după care specialişti în domeniu au consolidat pictura, astfel încât aceasta să reziste până când se va putea trece la restaurarea propriu-zisă.
"Când le-am deschis biserica localnicilor, aceştia au rămas uimiţi. Erau oameni din sat care nu mai intraseră în biserica veche de 40 de ani. Când am plecat şi au văzut că n-am avut niciun alt interes decât strict salvarea bisericii, au început să capete încredere în noi. Vrem ca oamenii din fiecare sat să-şi preţuiască biserica veche, fiindcă e extrem de valoroasă, cultural, şi poate fi transformată relativ uşor în obiectiv turistic", mai spune Sturdza.
"Încercăm să aplicăm «metoda SMURD» de a interveni: acordăm primul ajutor pacientului, îl transportăm la spital, unde e internat la terapie intensivă şi apoi păstrat pentru îngrijiri până când îşi revine complet. Nu se poate să-l abandonăm pe un hol de spital", explică vicepreşedintele OAR.
Demarat în 2009, proiectul pentru salvarea bisericilor de lemn din Hunedoara, Sibiu, Vâlcea şi Gorj s-a poticnit de câteva ori în chestiuni administrative.
Principala sursă de finanţare din bani publici a fost până acum Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, care, până în acest moment, a alocat aproape 1,4 milioane de lei pentru intervenţiile de urgenţă.
Banii au fost daţi consiliilor judeţene, care au organizat licitaţii pentru desemnarea firmelor ce execută lucrările efective.
Fonduri sosite prea târziu
Cea mai mare parte a banilor a mers spre judeţul Hunedoara (800.000 de lei), unde 12 biserici se aflau în stare critică.
"Intervenţiile s-au făcut anul trecut şi anul acesta. S-au mai cumpărat şi materiale pentru faza următoare a proiectului. Aşteptăm o altă alocare de bani, de la acelaşi minister, şi sperăm să nu vină abia în octombrie, pentru că e dificil de lucrat cu lemnul toamna şi iarna", spune şeful Serviciului de Investiţii din cadrul Consiliului Judeţean Hunedoara, Cornel Pricăjan.
Şi anul trecut banii au fost alocaţi târziu, în octombrie, ceea ce a dus la alte tergiversări. Reprezentanţii OAR spun că, de exemplu, cei 400.000 de lei alocaţi pentru opt biserici din judeţul Gorj nu au fost folosiţi de consiliul judeţean şi Direcţia pentru Cultură Gorj pe motiv că "suma a fost prea mare şi timpul de investiţie prea mic".
ATENŢIONARE
"Peste zece ani s-ar putea să nu mai avem nicio biserică"
Arhitectul Şerban Sturdza, vicepreşedintele Ordinului Arhitecţilor din România (OAR), spune că, în ritmul actual, nici măcar nu se poate estima un termen până la care cele 60 de biserici vor putea fi salvate de la dispariţie, restaurate şi readuse în viaţa comunităţilor în care se află. Toate sunt incluse în patrimoniul naţional, multe dintre ele fiind chiar monumente cu relevanţă internaţională.
"Ritmul este extrem de lent. Sunt 60 de biserici care au nevoie de o operaţie de urgenţă, urmată de câte un proces de restaurare ce poate dura până la trei sau chiar cinci ani. Dacă nu urgentăm procedurile de salvare, peste 10 ani nu mai avem nicio biserică dintre cele 60 şi aici este o problemă gravă, pe care lumea nu o înţelege. Trebuie să ne coordonăm cât mai bine pentru că şi noi lucrăm cu studenţi, cu profesori, cu specialişti care mai sunt angrenaţi şi în alte lucrări", spune arhitectul Şerban Sturdza.
"Anul trecut, noi singuri, am mai reuşit să salvăm biserica de la Pojogeni, din judeţul Gorj. Totul a durat două luni, iar 19.000 de euro (bani proveniţi doar din donaţii) au fost suficienţi. Dacă nu interveneam anul trecut, astăzi biserica respectivă n-ar mai fi existat", mai spune el.
Sturdza: "Uneori, durează luni întregi obţinerea unor avize"
În opinia sa, pentru ca întregul proiect să se deruleze mai rapid, Ministerul Culturii ar trebui să elibereze câte un aviz global, pentru toate bisericile vizate din fiecare judeţ.
"Uneori, durează luni întregi obţinerea acestor avize, ceea ce nu este normal, pentru că e vorba de intervenţii care nu modifică alcătuirea monumentului. Ideea aceasta, de salvare urgentă a monumentelor, România doar o afirmă, dar nu o aplică. Apoi mai trebuie informate comunităţile locale, pentru ca oamenii din satele respective să nu mai fie sceptici şi să ne ajute şi ei. Cooperarea dintre consiliile judeţene şi Ministerul Dezvoltării tre buie şi ea îmbunătăţită pe acest proiect. Este nevoie ca lucrările să fie urmărite în comun de consilii şi de Ordinul Arhitecţilor", adaugă el.