Cu cinci luni înainte de alegerile prezidențiale, un eveniment care a avut loc vineri poate să fi decis rezultatul scrutinului din 3 noiembrie.
Un editorial de David Catron pentru The American Spectator.
În mod normal, trebuie să aștepți până după alegerile prezidențiale înainte de a putea identifica punctul în care dinamicile competiției au devenit favorabile învingătorului final.
Uneori, însă, punctul de cotitură este cât se poate de evident.
Realegerea președintelui Reagan din 1984, de exemplu, a fost asigurată în momentul în care Walter Mondale a promis să mărească taxele în discursul său de acceptare a nominalizării din partea Partidului Democrat.
La fel, fostul vicepreședinte Joe Biden aproape cu siguranță a pus alegerile din 2020 în mâna lui Donald Trump, vineri, atunci când i-a declarat unui ziarist afro-american: „Dacă ai o problemă să știi cu cine să votezi, cu mine sau cu Trump, atunci nu ești negru”.
Această gafă nu doar că a demascat atitudinea condescendentă a lui Biden față de un grup electoral, fără al cărui sprijin nu poate câștiga. Ea a dezvăluit că echipa sa de campanie este îngrijorată de cifrele din sondaje pe care le văd la acești votanți.
Un nou sondaj Quinnipac arată că 81% dintre afro-americani îl sprijină pe Biden. Dacă vi se pare o cifră mare, amintiți-vă că Clinton a obținut 88% dintre voturile negrilor în 2016 și A PIERDUT ALEGERILE.
Prezența la vot a afro-americanilor a fost și ea mică în 2016. Cu alte cuvinte, Biden trebuie să aducă la vot mai mulți alegători negri decât Hillary și să câștige un procent mai mare din voturile lor.
Biden nu poate câștiga cu 81% dintr-o participare călduț ă la urne a afro-americanilor, și echipa lui de campanie știe asta.
De aceea, candidatul a acceptat să fie intervievat de realizatorul Charlemagne tha God la „The Breakfast Club”.
Recent, echipa de campanie a lui Biden a redemarat acțiunile având ca țintă comunitatea neagră, iar interviul făcea parte din acest efort.
Charlemagne are o influență reală în comunitatea afro-americană. „The Breakfast Club” este una din emisiunile matinale cele mai ascultate din America, cu milioane de auditori săptămânal, iar Chaerlemagne are 2,1 milioane de „followers” pe Twitter.
Remarca lui Biden, pentru mulți dintre ascultători, a întărit opinia potrivit căreia Partidul Democrat consideră că votul negrilor este deja adjudecat.
Duminică dimineață, Charlemagne a fost întrebat de MSNBC dacă crede că aceasta este atitudinea Democraților:
„Cu siguranță aceasta este atitudinea... De aceea, nici măcar nu îmi pasă de cuvinte spuse din vârful buzelor... Trebuie să ajungem la un punct în care să nu mai lăsăm povara pe alegătorii negri de a veni către Democrați, și să începem să punem povara pe Democrați, să vină ei spre alegătorii negri... Trebuie să-și facă griji în legătură cu dezamăgirea alegătorilor, oamenii care rămân acasă în ziua alegerilor pentru că pur și simplu nu sunt entuziasmați de candidatul lor... Nu poți să te porți ca și cum ar fi cele mai importante alegeri din toate timpurile, dar să duci o campanie din beciul tău, să nu faci niște promisiuni realiste pentru comunitatea neagră și să nu asculți cererile pe care comunitatea neagră le face.”
Vineri, prima tentativă a campaniei lui Biden de a face curățenie după mizeria provocată de remarcă a fost să afirme că a fost vorba de o glumă.
Aceasta a fost tactica lui Symone Sanders, un consilier important al lui Biden, care a scris pe Twitter: „Comentariul făcut la sfârșitul interviului la Breakfast Club a fost în glumă, dar să fie clar ce spunea vicepreședintele: arăta că poate oricând pune faptele sale pentru comunitatea afro-americană alături de cele ale lui Trump.”
Această prostie eșuează lamentabil la testul umorului. Inițiativele de creare de locuri de muncă, înainte de pandemie, ale lui Trump, și reforma justiției penale au făcut pentru negri în trei ani mai mult decât a realizat Biden în 50 de ani.
După ce a devenit clar că strategia cu „am glumit” nu funcționează, Sanders pur și simplu a refuzat să răspundă la alte întrebări.
Când Chuck Todd de la NBC, nu tocmai un simpatizant al Republicanilor, a încercat să o întrebe în legătură cu această chestiune, ea l-a întrerupt astfel:
„Chuck, nu o să răspund. Chuck, nu o să răspund.”
Senatorul de culoare Tim Scott a fost mai puțin reticent: „Comentariul lui Joe Biden a fost cel mai arogant lucru pe care l-am auzit de multă vreme. Sunt ofensat, dar nu surprins.”
Nici candidatul Republican pentru Senat din Michigan, John James, de asemenea de culoare:
„Partidul Democrat a luat votul negrilor ca fiind garantat de decenii încoace, dar vineri fostul vicepreședinte Joe Biden a dus această credință la un nou nivel, foarte dureros... Biden a arătat cu claritate că consideră că știe mai bine decât oamenii de culoare ce e mai bine pentru noi, și că dacă nu îl sprijinim ne lepădăm de identitatea noastră rasială și de moștenirea noastră... Mai rău, nu îi văd pe colegii Democrați ai lui Biden făcându-l responsabil pentru acest comentariu. În schimb, aud tăcere. Viziunea lui Biden a fost expusă. Ea este într-un mare contrast cu cea a președintelui Trump, care a vizitat Michigan joi și a auzit nevoie persoanelor de culoare chiar din gura lor.”
În mod straniu, există o anumită simetri a lucrurilor. Biden vrea să conducă partidul care apăra sclavia și segregarea rasială. Președintele Trump conduce partidul care a pus capăt „instituției bizare”, a acordat cetățenia foștilor sclavi și le-a recunoscut dreptul de vot.
Cel mai bine păzit secret al politicii americane este că, din aceste motive, 95% dintre afro-americani au votat cu Republicanii, de la sfârșitul Războiului Civil până în anii 1930.
În acea vreme, Republicanii au început să considere că au votul negrilor asigurat. Vi se pare o situație cunoscută?
Dacă nu, mergeți înapoi și recitiți cuvintele lui Charlemagne the God.