Florian Bichir: "Cazul Tanacu reprezinta semnalul unei crize profunde in care se afla Biserica Ortodoxa Romana."
Am fost unul dintre cei care au considerat inca de la bun inceput ca ceea ce s-a intamplat la Tanacu nu este reprezentativ pentru Biserica, nu apartine traditiei ortodoxe. Iar pentru asta am fost catalogat in fel si chip de „radicali”, adeptii unei „ortodoxii pure”: de la vandut masonilor pana la rascolnic. In fapt, problema care se punea din punct de vedere teologic era daca fostul ieromonah Daniel Corogeanu a actionat conform invataturilor bisericesti.
Ce ortodoxie pura apara acest Corogeanu care a doua zi il lua la bataie pe ierarhul locului?! asta-i votul monahal care include ascultarea? Unde-i sfintenia cand „parintelul din Tanacu” refuza sa predea Antimisul, sfintit tocmai de cel pe care nu-l mai recunoaste? Haosul canonic si dogmatic din capul fostului preot Corogeanu este halucinant si apartine unui obscurantism, amestecat cu idei schismatice.
Pot sa vina cu mii de scenarii, cu povesti despre oculta, dar ce a facut fostul preot este departe de ceea ce indeobste se numeste credinta ortodoxa, adica dreapta credinta. Nu exista nicaieri in Molitfelnic practica de a-l lega pe indracit. Exista in schimb Moliftele, Sfantul Maslu, care n-au legatura cu legatul pe cruce, lipsa hranei si a apei... Pe de pe alta parte, sunt convins ca in putinatatea sa teologica, Daniel Corogeanu a vrut sa-i faca un bine Irinei Cornici, care nu era maicuta, dupa cum tot sustin unii, pentru ca nu depusese voturile monahale.
Drama Irinei, suspecta si tratata de schizofrenie, a infiorat o tara intreaga, iar unii au gasit inca un pretext sa acuze Biserica de practici de Ev Mediu, Inchizitie, barbarie... Un linsaj mediatic caruia i-a cazut victima si Biserica, ce nu stie sa-si gestioneze crizele. De data aceasta, Biserica a gresit pentru ca a lasat sa se ajunga pana aici, sa se intample acest lucru. Episcopul locului, PS Ioachim, cunostea apucaturile nu tocmai canonice ale lui Corogeanu, care din 2004 ii sfida pe toti.
Daniel Corogeanu a ajuns preot, fara mare cercetare canonica, din graba ce a cuprins Romania dupa 1989. Febra de a ridica manastiri, de a le popula cu vietuitori cu orice chip, fara a uita ca cele mai solide ziduri se ridica-n suflete. Inventarea unor duhovnici peste noapte din pusti, carora nu le-au iesit tuleiele si care n-au nici macar seminarul la baza, este una dintre problemele monahismului. Pentru ca, dupa cum spunea parintele Teofil de la Sambata de Sus, „florile nu trebuie inmultite, ci ingrijite”.
Hirotonia lui Corogeanu reprezinta una dintre greselile batranului episcop de Husi, Ioachim. Paralizat si incapabil sa-si conduca eparhia, vladica Ioachim refuza cu obstinatie sa se retraga, iar atunci cand greseste se spala pe maini precum Pilat din Pont. Pentru multi, Daniel Corogeanu este un Mesia, un aparator al ortodoxiei, un duhovnic imbunatatit. Dimpotriva, eu cred ca fostul parinte este un complexat. Fost fotbalist, Corogeanu a dorit sa ajunga vedeta, un Mutu, si a ajuns un Rasputin de Tanacu. Corogeanu e la puscarie, dar episcopul Ioachim o dormi linistit?