Florian Bichir: "Pentru gafele sale nu gasesc decat o scuza: ori are consilieri tampiti, ori domnul Cioroianu nu se pricepe."

Aflat la Ohrid, in Macedonia, Cioroianu a confundat Georgia cu Azerbaidjanul. Ministrul nostru de externe a dat ca exemplu de alternativa la resursele energetice rusesti fosta republica sovietica Georgia, stat care nu are practic resurse de energie. Purtatorul de cuvant al MAE, Ilie Banica, a incercat sa dreaga busuiocul si a rectificat afirmatiile sefului sau, precizand ca ministrul nu a vrut sa se refere la Georgia - doar punct strategic in transportul de hidrocarburi -, ci la statul vecin, Azerbaidjan.

Desi Banica a incercat sa minimalizeze momentul penibil, gafa tot gafa ramane. Ce, noi nu ne indignam cand cine stie ce solist sau vedeta apare la Otopeni si spune: „Hello, Budapest”? Sau cand romanii sunt denumiti gingas tigani, artisti virtuosi? La urma urmei, nici nu este o eroare prea mare: georgienii sunt ortodocsi, iar azerii musulmani, unii se revendica din Imperiul Bizantin, altii au o importanta influenta turca. Deci seamana!

Nu vreau sa-l jignesc pe domnul ministru si nici nu sunt un mare specialist in externe ca Domnia Sa, dar ocuparea functiei de sef al diplomatiei romanesti nu reprezinta incununarea unei cariere, ci poate sfarsitul ei. Cariera politica destul de sinuoasa, plina de o echilibristica a interesului imediat, cam ca a lui Dinu Paturica.

Pe vremuri, Adrian Cioroianu era prezentat drept un tanar istoric de viitor. Era dragut, nu refuza niciun interviu, fiind mai mult decat amabil cu ziaristii, intr-un cuvant dadea bine pe sticla. Lumea se saturase de figuri acre, reinviorate din comunism cu ajutorul gerovitalului.

Cioroianu a intrat in politica ca un fan al lui Stolojan, mai exact consilier al fostului premier, pe care il ridica in slavi de cate ori avea ocazia, mai ceva ca pe un guru. Ajuns senator, Cioroianu a uitat de mentorul sau, iar cand s-au despartit apele in PNL, s-a alaturat grupului Tariceanu.

Prins in lupta dintre Palate, Cioroianu s-a comportat impartial ca orice roman: il lauda pe premier, dar nu-l critica pe Basescu - poreclit mai nou Nelson - de frica sa nu „si-o fure”, pentru ca nu stii ce te asteapta in viata.

Presa i-a reprosat multe, unele pe nedrept sau chiar fabricate, dar gafele raman gafe. Poate a avut dreptate in ceea ce priveste episodul cu secretarul de stat Condoleezza Rice, dar atitudinea sa a fost una de lacheu, de ospatar gata sa serveasca prompt clientul. Cioroianu ar trebui sa bata cu pumnul in masa, pentru ca vin din nou alegerile, si presimt ca emigrantii nu vor putea din nou

sa voteze. Sa vada care sunt necesitatile romanilor din jurul granitelor, nu sa faca polemica cu presa. Pentru ca ratoielile sale nu dau bine, nu-mi aduc aminte de tipul amabil de altadata. In plus incearca sa scape de oamenii competenti, pentru ca altfel nu se explica de ce se lupta din rasputeri sa o scoata din minister pe Corina Vintan, un excelent om de comunicare, vinovata doar pentru ca a lucrat cu predecesorul sau, Ungureanu.

Pentru gafele sale nu gasesc decat o scuza: ori are consilieri tampiti, ori domnul Cioroianu nu se pricepe. Si atunci trebuie sa revina la catedra sau la o editura, adica acolo unde se pricepe cat de cat.

Cititi si: Fara mila