Florian Bichir: "Nu a existat si nu va exista guvern care sa nu pretinda ca educatia este una dintre prioritatile sale, ca pune baza pe scoala, pe viitorul luminos al generatiilor viitoare."
Sunt insa vorbe goale, pentru ca invatamantul ramane intotdeauna o Cenusareasa a bugetului, o miloaga ce sta cu mana-ntinsa la finantisti.
Asta, in primul rand, pentru ca toate executivele postrevolutionare au fost lovite de populism, iar in invatamant - indiferent de reformele facute - rezultatele nu se vad imediat, nu sunt palpabile.
Ce ne ofera astazi invatamantul romanesc, altadata la mare cautare? Profesori prost platiti, umiliti si batuti de elevi prin clasele inghetate. Constructii care stau sa pice, WC-uri insalubre, imagini de cosmar.
Conditii grele au existat insa mai tot timpul in invatamant. Ba chiar exista o vorba: cine vrea invata in orice situatie. Problema care se pune este alta: mai au copiii chef sa invete, mai pot fi ei motivati de parinti sa studieze cand modelele actuale sunt niste bieti analfabeti?
Cum poti sa-ti motivezi copilul sa depuna efort, sa-si faca lectiile, sa faca lecturi suplimentare cand la televizor se perinda agramati care vorbesc despre „noroc”? Despre noroc si despre Dumnezeu, care le-a dat milioane de euro. Cum poti sa-ti incurajezi copilul cand o vede pe Monica Gabor - maritata Columbeanu, care, dintr-o fetiscana care abia avea bani de-o inghetata - acum are propria emisiune si isi cumpara haine de mii de euro?
Nu i se sfasie inima unui parinte cand copilul sau il priveste batjocoritor atunci cand ii vorbeste despre nevoia de educatie, despre scoala? Ti-l da imediat exemplu pe Mutu sau mai stiu eu ce fotbalist care castiga enorm, are toate femeile la picioare si face tot ce-i trasneste prin cap.
Gigi Becali este un alt contraexemplu pentru ca el reprezinta modelul celui care „a avut noroc”, a stiut sa faca si „combinatii”, iar cu ajutorul Duhului Sfant i se inmultesc banii.
Si, la urma urmei, ce alt argument poate oferi parintele atunci cand pana si vecinul, baiat descurcaret cu patru clase, are trei-patru buticuri sau un atelier auto si-o duce mult mai bine decat profesorul universitar de la parter care umbla cu costume anoste si lucioase de atata purtat.
Poti sa convingi un copil ca e mult mai bine sa se chinuiasca in fiecare dimineata prin troleibuze neincalzite, cu mancarea la pachet, cativa zeci de ani, decat sa astepte norocul? Sau printul pe cal alb, sau mai stiu eu ce aranjament? Cati dintre noi pot? Iar aici cred ca este una dintre dramele societatii actuale: lipsa de modele autentice. Iar daca in tarile civilizate absolvirea unor institutii de invatamant iti asigura aproape automat accesul la o slujba mai bine platita, nu acelasi lucru se intampla la noi.
Copiilor le-a disparut bucuria de a invata, au pierdut miza pentru a studia. Daca sub comunism invatamantul iti garanta de bine de rau un locsor mai cald, o anumita pozitie pe scara sociala, acum totul depinde de bani, iar ispita e mult prea mare pentru niste copii cruzi, care sunt atrasi de mirajul banilor nemunciti. Cum puteti raspunde dumneavoastra la intrebarea unui prichindel: de ce sa ma duc la scoala?