Florian Bichir: "De la decesul Prea Fericitului Teoctist, o monitorizare atenta si onesta a mass-mediei demonstreaza ca majoritatea articolelor privind succesiunea in jiltul patriarhal au fost anti-Daniel.
Mitropolitului Daniel i-a fost pe loc scormonita viata de parca conta ca in tinerete canta popeste infasurat in cearsafuri sau ca nu se intelege cu frati-su (n.r. - referire la un articol publicat luni, 6 august, in „Evenimentul zilei”). Au fost lansate - cu scop precis - alte torpile care il urmareau cu certitudine: implicarea masoneriei in Biserica si deschiderea dosarelor de la CNSAS.
Mai cu jumatate de gura, cei care au cerut acest lucru - necesar, dar imposibil de realizat in timp util - lasau sa se inteleaga ca Mitropolitul a avut legaturi neortodoxe cu Securitatea din moment ce a studiat in strainatate. Ce uita voit detractorii este ca si Inalt Prea Sfintitul Teofan a haladuit patru ani (1986-1990) la Paris, in inima capitalismului putred.
Nu m-am intalnit niciodata cu Mitropolitul Daniel, iar de-a lungul anilor l-am criticat de cate ori mi s-a parut ca sare calul, dar ceea ce ma deranjeaza acum este lipsa de impartialitate. I-am reprosat si eu de cateva ori aroganta, dar nu pot fi trecute cu vederea realizarile de la Iasi: din cea mai saraca eparhie a facut una infloritoare, trustul de presa (unic in Romania) Trinitas, zeci de institutii sociale etc.
Sa incerci sa-l prezinti aproape ca pe un impostor, sa-l „incornorezi” si sa-l prezinti drept un „baubau” al ortodoxiei e prea mult. Chiar si impartirea urechista in ecumenisti si traditionalisti este facuta in acelasi scop, de denigrare, cand in realitate Mitropolitul Daniel pastoreste cea mai drept-credincioasa zona a tarii, ca sa nu-i spun habotnica.
O cercetare atenta va da la iveala ca nu exista un liant al celor care sustin un alt contracandidat, decat ura impotriva Mitropolitului Daniel. Pentru unii, este varful de lance al ecumenismului, adica dupa mintea lor a vandut ortodoxia „papistasilor”.
Pentru altii, e omul masoneriei, al Securitatii sau mai stiu eu carei oficine. Iar cuvantul de ordine, care a razbatut din comentariile si din interventiile unora, a fost „oricine, dar nu Daniel”, de unde si aprecierile laudative, unele chiar exagerate la adresa prezumtivului contracandidat, Mitropolitul Teofan. Om de o certa vocatie monahala, dar prezentat aproape ca un parinte coborat din Pateric.
M-am gandit mult de unde atata ura si mi-am adus aminte ca Mitropolitul Daniel a stopat din fasa unele incercari de infiltrare in viata bisericeasca a unor „baieti ortodocsi suta la suta”, care se inchinau cu smerenie la Kremlin. Nici pozitia sa ferma de infiintare a unei episcopii romanesti in Serbia nu a scapat netaxata de duhul pravoslavnic care bate de la Rasarit, iar dezinformarile si zvonistica iscate pe seama sa aduc binisor cu manualele fostului KGB.
Asa ca cine se mai pricepe cat de cat la geopolitica se poate intreba daca Romania are nevoie de un Patriarh sprijinit - fie si discret - de „pravoslavnici”, irascibili la orice inseamna Occident. Zic si eu, nu dau cu parul. Poate asta este si miza: intre Est sau Vest.
Recomandările noastre
