Câteva calculatoare şi accesul la internet au transformat bibliotecile din ţară în locuri foarte populare atât pentru copii, cât şi pentru părinţi sau pensionari.
Cârciumă transformată în bibliotecă, pensionari de la sate care în pauza de la sapă se opresc la bibliotecă să citească presa pe net, tineri fără calculator acasă care aplică pentru fonduri europene după ce au aflat de posibilităţile pe care le au de la bibliotecar. Nu se întâmplă într-o societate ideală, ci în România lui 2011. După primar şi preot, o nouă categorie se ridică în lumea satului - bibliotecarii ce îi ajută pe localnici să butoneze tastaturile şi să afle informaţii din lumea întreagă. Şi pentru a căpăta din popularitate au ca armă informaţia. Le trimit analizele medicale ale utilizatorilor prin internet sau le printează hotărâri judecătoreşti şi îi scuteşte de un drum, îi iniţiază într-ale Skype-ului, astfel încât traversarea vreunui ocean până la cei dragi să fie floare la ureche.
Renaşterea bibliotecilor Noului tip de sat românesc nu i-a trebuit decât câteva calculatoare şi conexiune la Internet. Ideea a venit de la Fundaţia „Bill şi Melinda Gates”, care cu ajutorul IREX implementează proiectul Biblionet în România. Primarii pun la bătaie un spaţiu potrivit, renovat şi plătesc internetul, iar Fundaţia, cu ajutorul Microsoft, aduc softul şi calculatoarele. Reţeta implementată cu succes şi în SUA a prins şi în ţara noastră, scriind o nouă perioadă ce poate fi numită „Renaşterea bibliotecilor”. Instituţiile care nu au aplicat încă pentru a participa la program, o mai pot face. Informaţii găsesc pe www.biblionet.ro. Poiana lui Iocan s-a mutat lângă rafturile cu cărţi „Ce-ar fi dacă ar veni câteun afacerist dintr-ăsta şi ar deschide o făbricuţă de lapte în fiecare sat şi ar mai da de muncă la oameni? Să dea şi înapoi, că la cât au furat...”. „Crezi tu că mogulii ăştia au vreun interes. Nu vezi că Băsescu a venit aici la conferinţă şi el avea căşti pe urechi, îi traduceau ce îi spuneau ungurii. În ţara lui?!”. Cei doi bătrânei care se recomandă şugubăţ „pensionari până la ora patru, dup-aia suntem liberi” s-au proptit în faţa bibliotecii din comuna Zău de Câmpie, Mureş, şi discută ca de obicei despre politică şi apoi se laudă cu copiii, care ce-a mai făcut. „Fata mea e în Madrid în Spania, la o firmă de avocatură. La ea am învăţat să lucrez pe calculator, să citesc ziarele româneşti”, povesteşte Traian Babă. Când vorbeşte despre fiica lui şi cât de bine o duce zâmbeşte potolit, lăsând doar umbra pălăriei cu borurile largi să-i mai umbrească faţă. Nici când stă la calculatorul din cămăruţa mică în care e amenajată biblioteca nu-şi dă jos pălăria ce-l face să aducă a personaj din „Dallas”. „Vin pentru presă, ziare: «Cuvântul liber», «Evenimentul», «Gândul», aşa, din când în când, pentru că nu avem abonamente şi aci ne descurcăm un pic mai uşor. A murit Victor Surdu? Aci am văzut”, arată pensionarul către monitor pe care scrie mare ultima ştire. La bibliotecă nu prea dădea înainte să fie aduse calculatoarele de la Fundaţia „Bill şi Melinda Gates”. „E greu că sunt cam puţine pentru că vin copiii şi noi nu prea încăpem de ei”, mai spune bărbatul, care deja şi-a luat porţia de Internet pe ziua respectivă, aproape două ore, timp în care altădată ar fi umplut un pahar de vorbă în mijlocul satului, cu vreun cunoscut.
Număr dublu de utilizatori Biblioteca mică din Zău de Câmpie, pe care primarul promite să o extindă, a devenit în aproape doi ani cel mai frecventat loc din comună. Copiii se programează ca să prindă o oră de Messenger, părinţii vin să se intereseze ori cu privire la locuri de muncă sau fondurile europene. Iar bunicii, despre care nimeni nu credea că ar fi prins vreun mouse în mână, decât dacă dădea iama la porumbul din pod, sunt „internauţi” abili, reuşind să ia legătura cu rudele din străinătate, să citească presa sau să se amuze cu vreun filmuleţ trăznit pe youtube.com. Sute de localităţi din toată ţara s-au înscris în ultimii doi ani în programul Biblionet, finanţat de Fundaţia „Bill şi Melinda Gates”, în parteneriat cu IREX, şi au primit calculatoare şi softuri gratuite pe care să le pună la dispoziţia publicului. Ca să poată intra în program, bibliotecile trebuie însă să aibă un spaţiu potrivit, eventual renovat, iar autorităţile locale să se angajeze să pună hot-spot-uri pentru internet. Şi oamenii care nu credeau că o să se vadă vreodată în faţa altui ecran decât celui de televizor, au devenit utilizatori frecvenţi, iar bibliotecile peste care se aşezase praful, au devenit noile locuri de întâlnire pentru oamenii din sat, un fel de business center pentru fermierii din zone şi un bun loc de socializare pentru copii. Bibliotecarii care nu făceau decât să ordoneze cărţile pe rafturi s-au scuturat şi ei de praf, au făcut cursuri de advocacy şi acum ştiu cum să organizeze evenimente, să-i înveţe pe utilizatori să folosească Internetul sau să-i convingă pe primari să reînnoiască fondul de carte. „Eu mi-s a doua după primar. Noi avem de un an şi trei luni biblionet şi numărul utilizatorilor s-a dublat. Am făcut cu copii origami, mărţişoare, felicitări. Nu ne-am lăsat. Am făcut şi de Halloween eveniment, am scobit dovleci şi concurs de costume şi le-am dat diplome. E şi o întâmplare hazlie, o lele de la noi mi-a zis: «Florica Tomii – asta sunt eu – nu credeam că o să ajung să vorbesc aşa cu nepoţii mei din Spania»”, spune bibliotecara din comuna Bănişor, Sălaj.
Discurs inspirat de pe net Şi cererea de carte a crescut în localităţile în care s-a implementat Biblionet. „A crescut numărul de împrumuturi de carte, am avut norocul că am avut bani în fiecare an de carte şi am obţinut bani de carte, indiferent de primar. Am un utilizator de bilbiotecă care nu are internet acasă şi adresă de e-mail, are adresa mea şi primeşte documente de la cursuri de formare profesională din Braşov şi eu îl sun şi îi spun că are o corespondenţă. Sau am primit o rugăminte să tipăresc o hotărâre judecătorească, a venit a luat documentul, deci a înlăturat un drum, asta presupune şi discreţie, şi pregătire, multe şi lumea descoperă şi ajungem în situaţia să nu mai facem faţă solicitărilor”, povesteşte şi Georgeta Ţepeluş, bibliotecară în Sărmaşi, Harghita. Unul dintre utilizatorii ei frecvenţi îşi ia de la bibliotecă acum, pe lângă „sarsanaua cu cărţi” şi informaţii utile. „Soţia fiind profesoară a fost chemată să ţină o cuvântare la înmormântarea unei colege şi m-a sunat pentru că cine trebuia să vorbească a lipsit şi ea trebuia să ţină cuvântul. Şi am apelat imediat la biblioteca publică ca să compunem un discurs, să ne inspirăm”, dă un exemplu Petru Ţăran, pensionar din Sărmaşi. INFORMAŢIA DE PE NET „Cârciuma” cu cărţi şi calculatoare din Bretea Română
Mare le-o fi fost mirarea oamenilor din Bretea Română din judeţul Hunedoara care trecând pe lângă clădirea care a fost de când se ştiau cârciumă, n-au mai văzut pe nimeni clătinându-se. De altfel, oricât ar fi de interesantă, informaţia nu are de ce să le dea utilizatorilor ameţeli. Primarul Ioan Jul a tot căutat o clădire care să fie numai bună pentru cerinţele Fundaţiei şi parcă cea pe care a închiriat-o de când se ştie în funcţie numai pentru a fi bar era numai bună să găzduiască şi cultura. Tejgheaua a fost înlocuită de rafturile cu cărţi şi de birouri cu calculatoare şi culmea, sătenii sunt la fel de interesaţi să-i treacă pragul. Beneficiul pe care primarul l-a mirosit încă de la început e „informaţia”, numai bună de pus într-un discurs asemănător celui din campanie. „Într-adevăr, poate în alte părţi se transformă bibliotecile în cârciumi, dar considerând că în ziua de astăzi unde este informaţia cea mai puternică, aceia sunt cei mai puternici, informaţia dă putere, dă viitor, celor care sunt în preajma informaţiei. Cei care sunt în afara informaţiei, rămân în afara proiectelor, în afara căii de viitor”, a punctat Ioan Jul.