În pubul bucureştean poţi să bei bere fiartă sau afumată, făcută după reţete de sute de ani, neatinse de febra marketingului.
La intrarea în Pasajul Macca dinspre Calea Victoriei, la Beer o’Clock, se aşază pe mese, în fiecare seară, mai bine de zece belgience, nemţoaice sau cehoaice. Toate se poartă dantelate, cu parfumuri naturale, cu danf de fructe sau de flori de câmp, cu mirosuri de cereale proaspete. Sunt blonde, brune sau roşiatice. De toate, fără să facă vreo discriminare, are grijă Ion Petre, şeful Beer o’Clock. Acum are vreo 150, iar până la sfârşitul anului vrea să ajungă la 500.
Înainte de lăsarea serii, Petre, aşa cum îl ştiu clienţii, apare printre mese să recomande una dintre "fetele" sale, beri aduse de prin toată Europa şi din lume, făcute la mănăstiri şi berării cu tradiţii de sute de ani. "Eu nu sunt patron, eu sunt un simplu angajat. Îmi spui ce bere îţi place şi îţi recomand imediat una de calitate după gustul tău", e filosofia în afaceri a lui Petre.
Berea ca un vin bun
Ankerbrau, Krusovice, Westmalle, Orval sau Rochefort sunt nume de beri la care nu ai să vezi reclamă la televizor, finii cunoscători ai băuturii cu spumă spun că le recomandă doar tradiţia. La asta s-a gândit şi Petre când a deschis barul. De vreun an ia la puricat în fiecare zi internetul, a văzut topuri, a citit forumuri doar despre bere, a învăţat istoria fiecărui brand în parte şi a studiat în câte categorii se împart.
Întreabă-l şi-ţi poate vorbi despre bere o săptămână întreagă. "Una dintre mulţumirile mele e că schimb mentalitatea despre bere. Toată lumea le ştie pe cele care au parte de marketing, pe care le bei ca să-ţi stingi setea. Nu e chiar aşa, există şi bere pe care o bei şi o apreciezi ca pe un vin bun. A venit cineva zilele trecute şi mi-a spus: «Du-te naibii cu berile tale, mai pot bea doar când vin cu prietenii la tine, în rest beau doar whisky! »".
Înainte să intre în frigidere, toate berile, cam 10 pe lună, sunt degustate şi analizate bine de şef. Secretul unei beri bune se vede şi pe etichetă, la termenul de garanţie, niciuna nu expiră mai devreme de 4 ani. O altă regulă, la care Petre ţine cu încăpăţânare, e ca fiecare brand să aibă pahar. Pe lângă berile fructate făcute de belgieni, la barul lui Petre găseşti şi bere afumată, o băutură excelentă pentru cei care îndrăgesc şunca afumată, are gust identic: "A venit cineva din afară şi i-am făcut bere fiartă. L-am lăsat mască, nu mai băuse aşa ceva. E un anumit tip de bere germană care se poate prepara. E exact ca la vin".
Majoritatea clienţilor vin din mediul corporatist sau care au mai fost pe afară şi ştiu despre ce e vorba: "Un lucru e clar, un anumit gen de clienţi nu reuşesc şi nici nu vreau să-i acopăr, cocalarii". De clienţi nu se plânge, cele 47 de locuri se ocupă seara de seară de oameni care vin să bea bere străină la preţuri care încep de la 8 lei şi ajung până la maximum 17 lei.
MENIU
Arome exclusiviste Rochefort
- Trappistes 10. Aspectul e tulbure, culoarea roşcat maronie, spumă medie. E uşor picantă şi are gust de prune, stafide şi coacăze negre. Se simt şi arome florale, vanilie, de caramel, lichior şi combinaţii de ciocolată şi lemn dulce. Alcool 11,3%. Belgia. 17 lei.
- Aecht Schlenkerla. Bere neagră, aroma de fum provenind din malţul de Schenkerla, care este afumat cu ajutorul crengilor de fag. Alcool 5,1%. Germania. 13 lei.
- Schneider Tap 6. Are culoarea rubinului închis, iar mirosul aminteşte de cereale şi fructe uscate, împletite cu accente de ciocolată, cuişoare şi nucşoară. Alcool 8,2%. Germania. 13 lei.
- Krusovice. Are gust dulce şi complex de caramel şi arome subtile de hamei, iar gustul final e uşor acrişor. Culoarea este maroniu închis, iar spuma este uşor cremoasă. 3,8%. Cehia. 10 lei