Într-un singur trimestru, în Rusia puterea de cumpărare a scăzut cu mai bine de 27%. Regimul are nevoie, urgent, de o victorie militară, cu care să se laude la 9 Mai. Iar Putin nu poate ieși la TV să se împăuneze cu ”eliberarea” câtorva sate din Donbass. Ar râde iar lumea de dânsul.
Confruntați cu împotmolirea preconizatei ofensive asupra Zaporojiei și cu epuizarea stocurilor de rachete Iskander (urmare a unei serii de misterioase incendii), strategii de la Moscova au găsit altă soluție.
Aceasta a și fost anunțată, la începutul acestei săptămâni, de autoritățile militare ruse: ”eliberarea” Transnistriei, unde populația de origine etnică rusă ar fi ”oprimată”. O cauză ”nobilă”, a cărei realizare nu va putea fi obstrucționată de Republica Moldova (care aproape că nu are armată) sau de Ucraina (care și-a concentrat forțele pe alte teatre de operațiuni). Și astfel, cucerirea Gurilor Dunării și recunoașterea oficială a așa-zisei ”Republici Moldovenești Transnistria” au fost incluse în meniul sărbătoririi de la 9 Mai 2022.
Toate bune și frumoase: Tiraspol e printre puținele colțuri ale Europei unde s-ar putea conta că blindatele rusești vor fi întâmpinate cu flori, cel puțin de o parte a populației. Iar cealaltă parte a populației, de alte etnii, este în continuare sub tirul direct al propagandei putiniste locale, dar și al celei provenite de peste Nistru: Republica Moldova, încă prea împotmolită în ”neutralitatea” sa, nu a blocat oficinele de propagandă ale Moscovei, care și acum domină mass media. Deci n-ar fi un capăt de lume să desantezi pe aeroportul Tiraspol, din elicopterele regimentelor de transport 39 și 318, batalioanele de asalt aerian 56 și 171, cu garnizoana de pace în Crimeea (la Fedosia, respectiv Novostepove). Iar Grupul de Forțe Ruse din Transnistria a scos deja de la conservare tehnica blindată necesară, sub pretextul unor ”acțiuni demonstrative de pregătire a echipamentului pentru sezonul de vară”, dedicate tot zilei de 9 Mai.
Ca un prim pas, domnul Putin are nevoie de o provocare, care să ofere un pretext ”Operațiunii Speciale Transnistria”. Mai întâi s-a încercat acreditarea ideii că Armata Română ar fi pătruns deja în Republica Moldova, unde militarii noștri s-ar fi deghizat în uniformele armatei moldovenești, pregătindu-se să ia cu asalt Tiraspolul. Ideea unui bal mascat cu mii de participanți, veniți pe furiș la petrecere, a fost lansată acum câteva zile de pravda.ru, dar a stârnit un asemenea hohot de râs generalizat, încât s-a renunțat.
De aceea, de câteva zile încoace, cum se lasă seara, răsună împușcături în raionul Râbnița. Iar cum mijesc zorile, drone, cică ucrainene, mișună pe deasupra depozitelor de la Cobasna. Unde zac, de zeci de ani, vreo 20.000 de tone de muniție de artilerie fostă sovietică. ”Naziștii” ucraineni vor să pună mâna pe stocurile de la Râbnița! E urgent necesară trimiterea batalioanelor rusești de desant, ca să apere pacea Transnistriei și a Europei! Fiindcă numai specialiștii știu că loturile cele mai recente de obuze stocate acolo datează din 1987, de acum 35 de ani – ori termenul mediu de valabilitate a muniției de artilerie e 20 de ani. Ca să nu mai spunem că 57% din cantitate constă din muniție de calibre scoase din uz.
Pe hârtie, lucrurile ar arăta bine. În teren, situația e însă mult mai complicată. Aeroportul Tiraspol a fost abandonat încă din 1989, când Regimentul 684 Aviație de Gardă a fost desființat, iar tehnica sa (inclusiv câteva arme atomice tactice) a fost relocată în Crimeea. După mai bine de 30 de ani de nefolosire și în pofida unor reparații efectuate în pripă, astă-primăvară, aerodromul poate primi cel mult elicoptere. Și atunci, cum aprovizionezi batalioanele rusești din Transnistria? Vreme de decenii, asigurarea logistică s-a făcut prin portul Ilyichevsk, de lângă Odessa – acum minat și apărat cu arma-n mână de ucraineni.
Dar și pentru asta generalii lui Putin au o soluție măreață, pusă la punct astă-iarnă, în acele zile pline de optimism când dl. Putin îi prezenta omologului său belarus, Lukașenko, o hartă care, printr-o indiscreție, a stârnit scandal de presă. Da, este vorba de acea hartă publicată pe Twitter, la 1 martie, de jurnalistul belarus Tadeusz Giczan, și care înfățișa aruncarea în aer a podului Bugaz, debarcarea Batalionului 388 Spețnaz al Flotei Mării Negre la Prymorske, atacul dinspre nord asupra portului Ust-Dunaivsk și, după deminarea acestuia, debarcarea Batalionului 810 Infanterie Marină. Cu totul, 10 tancuri, 24 transportoare blindate și 1.000 de militari. Întrucât în zonă nu sunt efective ucrainene semnificative, se sconta că în mai puțin de trei zile această Grupare tactică va securiza accesul spre Tiraspol, prin Tatarbunar și Palanca.
De-nazificarea Gurilor Dunării! Iată o victorie măreață, tocmai bună s-o prezinte dl. Putin de 9 mai, pe toate canalele rusești de televiziune. Zilele trecute, primul pas a fost făcut: năvălitorii au aruncat în aer podul strategic de la Bugaz, pentru ca trupele ucrainene din zona Odessa să nu poată interveni. Și imediat, cu mare veselie, a început distribuirea de panglici în culorile gândacului de Colorado, prin Găgăuzia.
Dar de când indiscreția cu harta, au trecut două luni de război și au mai apărut multe semne de întrebare...
În primul rând, pățania crucișătorului Moskva. Cele patru nave de desant ale Corpului 22 Armată, cu baza la Simferopol, nu vor putea aborda cel mai sudic port al Ucrainei, Ust-Dunaivsk, decât dinspre sud-est, dinspre Insula Șerpilor. Unde nu degeaba a fost instalată, încă de acum o lună, compania de cercetare radio-electronică a Batalionului 388 Spețnaz: ca să vadă venind eventualele rachete ucrainene NEPTUN, fiindcă, datorită înălțimii stâncii, are un orizont radar mult mai amplu decât cel de 25... 30 km al unei nave de suprafață.. Dar, până una-alta, o rachetă ucraineană tocmai a distrus acel ”punct de control”, esențial pentru buna desfășurare a planului. Iar luni Guvernul Marii Britanii a anunțat că va livra, la Odessa, rachete anti-navă HARPOON: este evident că aliaților NATO nu le convine trecerea Bugeacului sub control rusesc și instalarea de baze rusești de spionaj radio-electronic în Delta Dunării, la Chilia, Ismail și Reni.
Planul prevedea asigurarea culoarului maritim de acces prin trei fregate clasa KRIVAK IV și trei corvete clasa BUYAN-M. Mult mai moderne decât defunctul crucișător Moskva, corvetele dispun de radare cu antenă fazată 5P26M1 și sunt protejate de varianta navală a sistemului PANTSIR-M1. Dar nu e deloc sigur că sistemul antiaerian 3S90M instalat pe fregate va putea intercepta rachete HARPOON: în fond, e versiunea navală a sistemului anti-aerian BUK, intrat în dotare acum ... 42 de ani. Da, acela care a doborât Zborul 17 al Malaysia Airlines. Deci am putea asista la noi episoade navale neașteptate...
Dar mai sunt și alte probleme. Se pare că nici de această dată spionajul militar rus, GU, nu i-a spus domnului Putin chiar tot adevărul: de fapt, nu controlează situația din Transnistria. Și așa se face că, după atentatul înscenat asupra sediului KGB Nistrean și seria de explozii de la Aeroportul Tiraspol, a apărut în spațiul public lista agenților sub acoperire ai rezidenturii conspirate a GU din Tiraspol (Centrul 74 de Informații - GUGSh74) care a regizat toate aceste provocări. Listă cu criptonime și adresele de domiciliu! În fruntea listei, generalul-maior GU Vitali Leonidovici Razgonov, a cărui poză în uniformă a făcut deliciile presei: era legendat ca și consilier al așa-zisului ”președinte” nistrean, Vadim Nikolaevici Krasnoselsky.
Iar în dimineața de marți, 26 aprilie, persoane necunoscute au demolat cu explozibili cele două antene de radio din orașul Maiak (regiunea Grigoriopol) care retransmiteau dincolo și dincoace de Nistru posturile de radio ale Kremlinului. Ca să nu mai aibă cine cânta osanale trupelor rusești ”eliberatoare”.
Toate acestea nu i-au surprins pe observatorii atenți ai evoluțiilor din Transnistria. Așa-zisa ”republică” a fost întemeiată, în 1990, printr-un joint venture dintre KGB și mafie, cu binecuvântarea Armatei sovietice. Vreme de 25 de ani, în așa-zisa Epocă Sheriff, Rusia a avut practic monopol asupra economiei nistrene. Dar în 2014, după ce Republica Moldova a primit statut de asociere la Uniunea Europeană, lucrurile s-au schimbat rapid, evoluția fiind dinamizată și de sancțiunile care au urmat anexării Crimeii. Fiindcă, din punct de vedere juridic, Transnistria e parte a Republicii Moldova și beneficiază de statutul de asociere la UE! Ca urmare, în numai un an, exporturile către Rusia au scăzut de la peste 50% din totalul exporturilor nistrene la numai 7.7% , dar exporturile către UE au crescut la 27% și au continuat să crească în anii care au urmat. De aceea, elitele economice din Transnistria sunt interesate să-și mențină accesul pe piețele europene. Iar dacă Rusia ar ocupa militar regiunea, l-ar pierde de la o zi la alta, cum s-a întâmplat în Crimeea.
Cele trei ramuri principale ale economiei nistrene sunt industria metalurgică, cea textilă și cea energetică. Uzinele Metalurgice Moldova (UMM) din Râbnița produc anual un milion de tone de oțel și laminate: e principala întreprindere a regiunii. La momentul anexării Crimeii, UMM era în proprietatea lui Alișer Usmanov, oligarh rus apropiat lui Vladimir Putin. Inclus pe lista sancțiunilor internaționale, acesta a vândut la un preț simbolic combinatul siderurgic către așa-zisul ”guvern” nistrean. Ca urmare, UMM a evitat sancțiunile și a asigurat, în anii care au urmat, circa 60% din veniturile ”statului” nistrean, mai ales prin exporturi în UE. În caz de ocupație rusească, exporturile ar înceta, iar UMM ar falimenta în scurt timp.
A doua mare întreprindere din Transnistria e Tirotex S.A., care exportă 70% din textilele pe care le produce în Austria, Germania, Grecia, Italia, Olanda, Suedia, Elveția, Portugalia, România, Polonia și chiar SUA. La fel, dacă Transnistria ar fi ”eliberată” de ruși, Tirotex S.A. ar falimenta imediat.
A treia ramură industrială a Transnistriei este cea energetică: centrala electrică de la Kuciurgan, proprietatea Moldavskaya GRES, acționariatul fiind alcătuit în principal din întreprinderi rusești de stat. Sub acoperirea statutului ambiguu al Transnistriei, Moldavskaya GRES exportă energie electrică către Republica Moldova și UE. În caz de sancțiuni, principalul său client intern, UMM, ar falimenta, iar accesul Moldavskaya GRES la piața europeană de energie ar fi blocat, cu consecințe ușor de prevăzut.
Alternativa la menținerea actualului statu quo este, deci, ”eliberarea” de către Rusia și falimentul imediat. Nu mă mir că elitele nistrene nu sunt deloc entuziasmate de planurile militare ale Regimului Putin, mai ales că două treimi din populație sunt etnici ucraineni și români. Totuși mă mir că spionajul militar rus nu a analizat mai profund situația. Ca și mai-nainte în Ucraina, GUGSh74 pare a fi făcut o treabă de mântuială, încununată printr-o desconspirare integrală. Eventuala sosire a ”eliberatorilor” ruși la Tiraspol nu va avea deci festivismul sperat, menținerea ocupației militare ar putea fi problematică, iar misiunea generalului-maior Razgonov s-ar putea finaliza, ca și în cazul altor colegi de-ai săi din GU, prin ceva arest la domiciliu...