Cât de absurdă poate fi birocrația românească? Cât de orb, surd și lipst de inimă poți să fi când vezi cu ochiul liber suferința și s-o ignori?
Dorina Cenușa are 72 de ani și locuiește în Oarda de Jos, o suburbie a Alba Iuliei. Bătrâna nu mai vede cu ochiul stâng, de la o cataractă, nu mai aude cu urechea dreaptă, că are timpanul spart, mâna stângă îi este anchilozată, de la o pareză, are cardiopatie ischemică și abia poate să își miște picioarele de la o coxartroză bilaterală. Plus alte afecțiuni specifice vârstei.
Cu toate astea, „Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap”, a Consiliului Județean Alba, i-a respins cererea de a fi încadrată ca „persoană cu handicap”, pe motiv că, cităm din documentul oficial: „Nu se încadrează în criteriile medicopsihosociale”.
O simplă privire pe fotografia femeii și te apucă revolta. Nici nu s-au uitat bine la ea, darămite pe actele medicale. Documentul a fost semnat, pe 27 ianuarie 2020, de către doi medici, un asistent social, un psiholog și un reprezentant al unui ONG. Cât de orb, surd și lipsit de inimă și discernământ să fii, când vezi o astfel de băbuță, să-i comunici că ea, de fapt e sănătoasă?
Orbii și surzii din Comisia de Evaluare
Avocata Evelina Sava, reprezentanta septuagenarei, ne-a transmis punctul său de vedere: „În anul 1993, a fost diagnosticată cu coxartoza la piciorul stâng, fiind trimisă la Târgu Mureș în vederea efectuării operației de montare a unei proteze de șold. În urma investigațiilor s-a diagnosticat că pacienta prezintă probleme cardiace majore iar tensiunea arterială este variabilă, astfel ca nu s-a putut realiza intervenția chirurgicală. Întoarsă acasă a continuat tratamentul, continuând sa lucreze la Policlinica din Alba Iulia, pâna în anul 2000 când s-a pensionat de boală, având stabilit și atunci gradul III, iar în decizia de pensionare se specifică limpede că este o boală care duce la imposibilitatea deplasării persoanei în cauză. În anul 2006 s-a pensionat și la limita de vârstă. Din anul 2004, având în vedere că starea de sănătate se deteriora, a fost trimisă la „Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap” unde nici până în prezent nu s-a stabilit că poate fi încadrată într-un grad de handicap, aspect rezultat din constatările comisiei”.
Mai urmează și alte operații
Mai mult, spune avocata, aceste constatări sunt foarte sumare și fără nici un suport, atâta timp cât se poate observa, fără ochelari de vedere, că femeia abia merge în baston iar mâna stânga nu o poate folosi fiind afectată de o pareză care nu se poate trata. Apoi, mai spune avocata, aducând ca probe acte medicale autentice, s-au făcut investigații și de către alți medici. Un oftamolog a operat-o de cataractă la ochiul drept, urmând, în curând, a fi supusă unei operații, tot de cataractă, și la ochiul stâng. „În aceasta situație, urmează sa acționam în instanță cerând a se stabili, în același timp încadrarea în grad de handicap a persoanei în cauză”.
Omul fără mâini ajutat de societate, nu de stat
O aberație similară a dezvăluit-o, în toamna anului trecut, Mihai Gâdea în emsiunea sa de la Antena 3. Era vorba de Jian Cazac, un sucevean care și-a pierdut ambele mâini într-un accident de muncă și care n-a putut fi încadrat ca „persoană cu handicap”, în ciuda evidenței, pentru că nu depusese o cerere în timp util. În urma emisiunii, societatea civilă și mai mulți medici inimoși s-au mobilizat și omul a căpătat o proteză funcțională la una dintre mâini.
„Când m-am văzut pentru prima dată, în prima vitrină, se uitau niște doamne la mine și eu mă bucuram că văd că arăt și eu a om complet. Aveam pentru prima dată un braț, arătam și eu... eram mulțumit sufletește. Eram mândru, eram bucuros de mâna mea, o legănam, o purtam pe lângă mine ca și cum aș fi un om normal”, a spus Jian, la Sinteza zilei.
Dorina Cenușa, așteaptă, însă, o decizie a instanței, care să confirme o evidență vizibilă din Cosmos, dar invizibilă pentru cei din „Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap” a Consiliului Județean Alba.