Specialiştii spun că una dintre cauzele agresiunilor în care sunt implicaţi profesori şi elevi este mediatizarea cazurilor, în special la TV.
Violenţele între elevi, agresiunile comise asupra acestora de profesori sau „pedepsele“ aplicate dascălilor de către tineri pentru vreo notă mică au în ultima vreme un drum clar: de pe internet în jurnalele de ştiri şi de acolo spre telespectatorul convins că pe vremea lui aşa ceva nu se întâmpla.
Soarta şcolii româneşti ajunge preocupare naţională doar în astfel de cazuri: toată lumea se întreabă ce pedeapsă va primi agresorul, stă cu sufletul la gură până află de o mutare disciplinară sau cel puţin de o notă scăzută la purtare.
Preocupaţi de „hrănirea“ acestui public, reprezentanţii Ministerului Educaţiei caută noi sancţiuni şi se arată prea puţin dispuşi să depisteze cauzele acestor violenţe. Săptămâna trecută, secretarul de stat pentru învăţământul preuniversitar, Zvetlana Preoteasa, a precizat că ministerul va trebui să caute modalităţi de sancţionare suplimentare, pe lângă scăderea notei la purtare.
Vina părinţilor, vina şcolii
Lipsa comunicării dintre părinţi şi copii, între reprezentanţii şcolii şi copil, precum şi între părinţi şi şcoală sunt principalele cauze ale fenomenului, consideră preşedintele Federaţiei Asociaţ iilor de Părinţi, Mihaela Gună. „Cei mai mulţi părinţi se gândesc să-i asigure copilului un trai decent şi consideră că acestuia nu-i trebuie altceva“, arată Mihaela Gună.
Pe de altă parte, ea arată că reprezentanţ ii şcolii s-ar putea îndepărta şi mai mult de părinţi, dacă o altă dorinţă a Ministerului Educaţiei - aceea de a transforma şedinţele cu părinţii în întruniri pe teme strict administrative - se va realiza. În plus, modelul de dascăl este pe cale de dispariţie, iar teribilismul copiilor este „în floare“.
Prezentarea cazurilor în media nu face uneori decât să-i ajute să treacă la fapte, spune Mihaela Gună. Recent, ea a sesizat Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) asupra modului în care mai multe televiziuni au prezentat cazul fetei de 12 ani de la Colegiul bucureş tean „Elena Cuza“, tunsă şi arsă cu ţigara de trei colege mai mari pentru că ar fi „atentat“ la prietenul uneia dintre ele. Filmuleţul cu scena agresiunii, fă- cut cu telefonul mobil de un martor, a fost difuzat în repetate rânduri, chiar dacă nu a fost respectată o regulă elementară: părinţii victimei nu-şi dăduseră acordul. Prin urmare, o parte dintre televiziuni au fost amendate, iar altele au primit somaţie.
Profesorul psiholog Margareta Modrea, de la Colegiul Naţional „Alexandru Ioan Cuza“ din Focşani, atrage la rândul său atenţia asupra răului făcut de prezenţa excesivă a cazurilor pe televiziuni. „De bună seamă, sunt posibilităţ i de mediatizare şi de inspiraţie din astfel de cazuri. Îmi amintesc că existau astfel de conflicte şi acum 15, şi acum 20 de ani“, spune psihologul. Diferenţa o face acum telefonul înzestrat cu cameră şi foamea de rating.
STUDIU DE CAZ
Fetele preferă „să se răzbune“ pe familie şi pe obiecte
Agresiunile nemotivate din partea colegilor, înjurăturile şi criticile aduse prietenilor sunt de multe ori „fitile“ aprinse pentru certurile sau bătăile din şcoală, consideră elevii Colegiului Naţional „Alexandru Ioan Cuza“ din Focşani. Rezultatele au fost cuprinse într-un studiu realizat de profesorul psiholog Margareta Modrea, în perioada ianuarie-martie 2008. Având în vedere că şcoala este una cât se poate de obişnuită - nu s-a petrecut aici niciun incident deosebit, cel puţin în ultima vreme -, concluziile sunt extrem de interesante.
Liceenii sunt enervaţi cel mai mult de aroganţa manifestată de colegi, în timp ce colegii lor mai mici sunt deranjaţ i într-o mare măsură de jignirile legate de propria înfăţişare.
„În cele mai multe cazuri - aproximativ două treimi -, elevii îşi deplasează agresivitatea faţă de obiecte, fapt care ar putea explica, de exemplu, mâzgălirea băncilor, arată psihologul. Mulţi acţionează apoi asupra propriei persoane, pentru a atrage atenţia diriginţilor sau părinţilor. Colegii, membrii familiilor şi - în mult mai puţine cazuri - dascălii devin uneori, la rândul lor, ţinte.
Cei mai mulţi trec peste conflict cerându-şi scuze sau acceptându-le, nemaivorbind cu celălalt vreme îndelungată, sau cu ajutorul colegilor.
În ceea ce priveşte delimitarea pe sexe, băieţii recunosc faptul că devin cel mai adesea agresivi faţă de colegi şi faţă de persoane străine, în timp ce fetele preferă să acţioneze asupra obiectelor din jur şi spre membrii propriilor familii. Tot ele regretă cel mai mult faptul că au intrat într-un conflict, după ce el s-a încheiat. La chestionarul întocmit de Margareta Modrea au participat 286 de elevi ai Colegiului Naţional „Alexandru Ioan Cuza“ din Focşani, dintre care 142 sunt la gimnaziu, iar 144 - la liceu.
MOTIVE
Studiul prezintă câteva motive ale certurilor dintre elevi, aşa cum sunt văzute de aceştia. În ordinea descrescă toare a frecvenţei, motivele ar fi:
1. Se leagă de mine fără motiv;
2. Îmi critică familia (părinţii, fraţii...);
3. Îi critică, ameninţă sau agresează pe prietenii mei;
4. Sunt îngâmfaţi;
5. Spun minciuni;
6. Îmi critică înfăţişarea;
7. Sunt favorizaţi de profesori;
8. Râd de rezultatele mele;
9. Sunt cei mai slabi la învăţătură.