Philippe Croizon, un francez fără mâini şi picioare, a lăsat întreaga lume cu gura căscată după ce a traversat înot Canalul Mânecii.
Era una din primele zile calde de primăvară, în martie 1994, când Pilippe Croizon, un oţelar pe atunci în vârstă de 26 de ani, s-a urcat pe o scară pentru a demonta antena TV din curtea casei. Pregătea mutarea într-o casă mai spaţioasă, pentru că în două luni în familie urma să se nască cel de-al doilea copil.
Toată familia venise în acea zi să-l ajute. "Surorile, cumnaţii veniseră să ne ajute la împachetat. Era o veselie generală", îşi începe Philippe povestea în interviul acordat EVZ.
S-a urcat pe scară să demonteze antena, iar câteva secunde mai târziu mâinile şi picioarele îi erau în flăcări. Se electrocutase din cauza unei linii electrice de 20.000 de volţi. "Deşi îmi luasem toate măsurile de protecţie, când am atins cu tibia scara de aluminiu, s-a făcut contact cu pământul şi s-a produs descărcarea", rememorează bărbatul. Ardea sub privirile copilului de 7 ani şi ale întregii familii.
"I-am spus morţii să vină să mă ia"
A fost dus la spital cu elicopterul, unde i-au fost amputate toate membrele. Când s-a trezit din ultima operaţie, primul lucru pe care l-a făcut a fost să-şi cheme moartea. "I-am spus să vină să mă ia. Nu puteam să-mi imaginez o astfel de viaţă". Două luni mai târziu, când soţia îl năştea pe micuţul Gregory, Philippe nu-şi revenise încă din şocul accidentului.
A decis însă că viaţa merită trăită după ce un unchi al soţiei i-a spus: "Tatăl meu a murit când eram foarte mic, dar tu ai şansa să te bucuri de cei doi copii. Ei au nevoie de un tată, au nevoie de tine să-i ghidezi în viaţă". Aceste vorbe l-au trezit pe Philippe la viaţă. Astăzi, spune că sunt două lucruri care l-au ajutat să trăiască: cei doi băieţi şi simţul umorului. "Capacitatea de a râde de necaz şi de a-l transforma în derizoriu reprezintă o forţă imensă".
Problemele de sănătate l-au ţinut pe Philippe în spital doi ani. Copiii, soţia, rudele îl încurajau să-şi revină, ceea ce s-a şi întâmplat. Însă după şapte ani de la accident, a avut parte de alt şoc: soţia s-a îndrăgostit de altcineva. În momentul în care ea a plecat de-acasă, Philippe s-a simţit cu adevărat handicapat.
"Era un alt fel de durere şi am avut nevoie de consiliere psihologică timp de un an. După accident am reuşit să îmi revin fără terapie, însă durerea sufletească pe care a cauzat-o divorţul m-a făcut să mă simt handicapat".
S-a antrenat cu Jandarmeria
După ce a scăpat şi de apăsarea sufletească din urma divorţului, Philippe şi-a pus în gând să-şi demonstreze sieşi şi celor din jur că îşi poate învinge handicapul. "De ce să nu traversez Marea Mânecii într-o zi?", şi-a spus după ce a văzut la televizor un reportaj cu o femeie care făcuse acest lucru.
"Erau nişte imagini atât de frumoase, încât am pătruns în acest univers al depăşirii de sine". Erau 34 de kilometri de străbătut, iar timp de doi ani s-a antrenat zi de zi pentru visul lui, alături de Jandarmeria Maritimă, folosind proteze cu labe de înot ataşate pe cioturile rămase după amputare.
La 18 septembrie 2010, Philippe traversa Marea Mânecii, încurajat de noua lui iubită, Susana. După un traseu de 13 ore devenise marele învingător.
"Mesajul pe care am vrut să îl transmit e că viaţa nu este făcută doar din suferinţă. Este nevoie să vrei şi să lupţi. Fie că eşti alb, negru sau handicapat, toţi suntem capabili să înfăptuim lucruri măreţe.", PHILIPPE CROIZON, înotător fără membre
AMBIŢIE
Va uni înot cinci continente
Ambiţia şi optimismul lui Philippe l-au ajutat ca, în timp, să nu mai fie dependent de ajutorul altor persoane. Are proteze la braţe şi la picioare, o toaletă japoneză care spală şi usucă, o cadă automată şi o maşină care se conduce vocal şi cu un mic mâner, fără să aibă nevoie de pedale ori volan.
Philippe are planuri măreţe de viitor: se antrenează pentru o nouă aventură, pentru care este susţinut de ONG-ul Handicap Internaţional. În perioada mai-august 2012 vrea să uneasă simbolic cinci continente înot.
"Primul traseu va fi unirea Oceaniei de Asia, 20-25 de km. Al doilea va fi în Marea Roşie, în Golful Aqaba, pentru a lega Asia de Africa, al treilea va fi în strâmtoarea Gibraltar, între Europa şi Africa, şi al patrulea, cel mai dificil, va presupune legarea continentului american de Asia, între Alaska şi Siberia, prin strâmtoarea Bering, într-o apă cu temperaturi de 0-3 grade C".