Prin orice sat mai e câte un sătean care face pe ascuns ţuică.
Însă în comuna Traian, din Ialomiţ a, cazanul de ţuică nu numai că este la comun, de mare capacitate şi funcţionează ilegal, ci este păzit chiar de un angajat al primăriei. Ceea ce este şi mai incredibil este că, de doi ani, bugetul local colectează bani frumoşi din exploatarea lui. „Acu’, gata, la făcut ţuică!“
Are 400 de litri şi funcţionează zilnic. Pus strategic la marginea localităţii, departe de ochii curioşi ai celor ce tranzitează comunitatea ridicată forţat de la rangul de sat acum câţiva ani, cazanul de ţuică este mândria localnicilor. De atâtea căruţe cu saci şi butoaie cu boască, drumul de pământ spre cazan este neted ca pe asfalt.
Sătenii ştiu că ţuica-i bună, iese curată, şi nu-i deranjează defel taxa impusă de primărie pentru folosirea lui. Cât despre accize, nu ştiu decât să întrebe „ce-i alea?“. Este sfârşit de săptămână şi la cazanul de ţuică fumul se vede de la distanţă, semn că activitatea e în toi. Nea Vasile are 60 de ani şi este client vechi pe aici. „Am strâns de la nora mea nişte citrice care nu s-au vândut de Sărbători, banane şi portocale, am mai pus şi nişte mere, zahăr, le-am lăsat să fiarbă şi acu’, gata, la făcut ţuică!“, se laudă omul, băgând vârtos lemne sub cazanul de ţuică.
Gheorghe Manta, angajat de primărie la cazanul de ţuică de numai opt luni, prezintă ca un profesionist procesul tehnologic: „Acum spălăm puţin cazanul, că nu l-am mai folosit de două săptămâni, a avut omul provizii de ţuică făcute dinainte de Sărbători. Să fi venit în toamnă, după culesul viilor, atunci era scandal aici, se certau care să facă mai repede ţuică“. O brutărie din banii de pe alcool
Nea Vasile îi aduce apă şi se laudă că face peste 10 vedre de ţuică pe an, 100 de litri, pentru consumul propriu şi pus la pachet copiilor de la oraş când îi trec pragul. N-a auzit de acciză, nu ştie că trebuie autorizaţie pentru funcţionarea cazanului, el plăteşte conştiincios taxa ajunsă la 20 de lei cazanul şi e mulţumit. „Acasă, dacă fac, nu iese aşa de bună şi la cazanul comunal ies mai ieftin! Poate veniţi peste jumătate de oră, cu domn primar, să gustăm o ţuică împreună!“, ne invită săteanul.
Primarul Nicolae Bonciu nu pare prea încântat că i-am dibuit cazanul comun. „Dacă scrieţi la ziar, o să sară ăştia pe capul meu să plătesc nu ştiu ce taxe. Mai fac şi eu un ban cu el, plătesc iluminatul public, mai aranjez o stradă...“, explică primarul liberal. În hotărârea de consiliu adoptată în 2006, taxa de cazan era stabilită la 15 lei, dar, acum, cu salariul omului şi ultimele scumpiri, o să o ridice la 20 de lei. Chiar dacă nu este declarat la Fisc, cazanul de ţuică din comuna Traian a băgat la bugetul local 9.955 de lei în 2006 şi 9.650 de lei în 2007. Din banii strânşi în 2008, primarul vrea să amenajeze o brutărie.