Renate Weber, Avocatul Poporului, a vorbit despre sesizarea făcută la Curtea Constituțională.
Avocatul Poporului, prin Renate Weber, va sesiza Curtea Constituțională pe tema stării de urgență, considerând că în momentul de față președintele Klaus Iohannis are transferate puteri legislative, neprevăzute în Constituție.
„În primul rând, cred că aș vrea să fac o precizare în legătură cu ce a aţi spus că a făcut Parlamentul ieri. Conform Constituției noastre, Parlamentul acceptă sau respinge decretul de instituire a stării de urgență, nu-l modifică. Deci hotărârea pe care a luat-o ieri parlamentul poate să aibă o valoare politică, dar ea nu modifică, în esență, pe fondul său, decretul președintelui.
În ce privește decizia pe care am luat-o noi, am luat-o pentru că, uitându-ne la Ordonanța din 1999 care, ulterior, a fost completată în 2004 și modificată de legea de aprobare, am constatat că, în contradicție cu prevederile foarte clare ale Constituției României, care spune, în Articolul 53, că drepturile și libertățile constituționale pot fi restrânse numai prin lege, legea ca act normativ care emană de la Parlament, deci în contradicție cu acele prevederi foarte ferme, acea ordonanță din '99 îi permite practic președintelui României să prevadă o serie întreagă de măsuri în cuprinsul decretului care înseamnă efectiv restrângeri de drepturi și libertăți.
Deci, practic, îi transferă o putere legislativă pe care președintele nu o are în conformitate cu Constituția. Ori pe noi ne interesează foarte mult rigorile unui stat de drept, respectarea principiilor unui stat de drept și, pentru că e pentru prima dată când România se confruntă cu această situație de urgență, este firesc ca la final să auzim părerea Curții Constituționale, ea fiind singura instituție abilitată să facă o astfel de interpretare. Noi am făcut doar o sesizare la Curte, Curtea este însă cea care va decide....
Orice decizie a Curţii va trebui să fie avută în vedere pentru viitor. Acesta a fost însă un aspect. Noi avem în sesizarea noastră și alte aspecte. Unul se referă la lipsa totală de respect față de principiul legalității, adică de cerințele pe care o lege trebuie să le aibă, de a fi clară, de a fi precisă, de a fi previzibilă în materia contravențiilor. Pentru că dacă ne uităm pe prevederile acelei Ordonanţe 1 din '99, observăm că se instituie nişte obligaţii generale de respectare a legii şi a tuturor secţiilor posibile și imposibile.
În ordonanța dată recent, în 2020, Ordonanţa 34, prin acea ordonanță s-au mărit sancțiunile, ba mai mult, s-a dat și posibilitatea confiscării bunurilor, de exemplu, dacă te deplasezi cu mașina, nu știu, cu bicicleta, cu motocicleta, deci se aduce atingere și dreptului de proprietate, care este chiar anulat, nu doar restrâns, se dau sancţiuni foarte mari, dar dacă ne uităm să vedem care este conţinutul efectiv al contravenţiei, nu-l vom găsi nicăieri”, a spus Renate Weber pentru Radio România Actualități.
Întrebată despre inviolabilitatea domiciliului și dreptul la viață privară, Weber a spus:
„Alea sunt măcar chestiuni pe care le regăsim în Codul Penal, găsim o definiţie a lor, dar în materia contravenţiilor chiar nu găsim nimic şi atunci să nu ne mirăm că se aplică atât de multe contravenţii şi sunt atât de diferite. Lumea vorbeşte de abuzuri. Sinceră să fiu, mi-e greu să le numesc abuzuri, pentru că, de fapt, fiecare a înţeles ce a vrut din toată povestea asta.
Ori nu se poate să mergem mai departe cu o legislaţie care e făcută în felul acesta, mai ales că noi să ştiţi că aveam o legislaţie în materie de contravenţii destul de bine pusă la punct, cu o jurisprudenţă ca lumea de la Curtea Constituţională. Or ce s-a întâmplat acum ... Noi am sperat că prin modificarea ordonanţei, se vor aduce clarificări. Nici pomeneală! Nu vă mai spun, că pe de altă parte, avem, acele ordonanţe militare care şi ele au o formulare extraordinar de vagă. Fiecare, repet, înţelege ce vrea.
Nu uitaţi că după ce le dau, tot trebuie să iasă ministrul şi să mai spună despre ce e vorba. Pe baza lor se dau alte ordonanţe, alte ordine de ministru, care şi ele, la rândul lor, sunt viciate de acelaşi fel de legiferare extrem de vag. E foarte greu pentru destinatarii legii să ştie cum să se comporte.”