Emil Boc este mai degrabă un personaj decât un jucător politic. Se construiesc scenarii şi proiecte politice care îl vizează, este văzut ca un posibil candidat la fotoliul de Preşedinte al României, toţi şi-l doresc în echipa lor, în vreme ce primarul Clujului îşi vede gospodăreşte de treabă fără a lăsa să-i scape cel mai mic semn de interes faţă de propunerile ameţitoare care îl asaltează.
În vreme ce pretendenţi mai vechi sau mai noi par dispuşi să facă orice şi să se ia la trântă cu oricine pentru a deveni prezidenţiabilii cei mai autorizaţi ai dreptei, fostul premier al României pare mai degrabă înclinat să respingă o asemenea propunere, chiar dacă ea vine de la cea mai autorizată şi credibilă voce a dreptei politice româneşti în momentul de faţă, preşedintele Traian Băsescu. Discret în apariţii publice şi sibilinic în mesaje, primarul Clujului se mulţumeşte să fie o gazdă jovială şi primitoare cu toţi oaspeţii de dreapta ai urbei, fie ei de la PDL, PMP, FC sau PNR. Nu a demisionat din PDL, partidul al cărui preşedinte a fost vreme de mulţi ani şi de care se leagă cei mai frumoşi ani ai carierei sale politice, dar nu a ezitat nici să devină membru al Fundaţiei Mişcarea Populară, construcţia fostului său companion de drum Traian Băsescu, apărută în urma faimosului "la revedere" spus grupării conduse de Vasile Blaga. Un om liber, deschis, superior, dispus să sprijine toate acţiunile dreptei, fără a se implica decisiv şi exclusiv în favoarea vreunuia sau altuia dintre partidele care se revendică de la aceste valori, aflate într-o tot mai dură concurenţă. La începutul acestei sătpămâni, Emil Boc a ieşit din cordiala sa muţenie politică pentru a face o declaraţie cu iz brucanian: "După europarlamentare, dacă forţele de dreapta nu se unesc, zece ani vor sta într-o opoziţie frumoasă, dar lipsită de eficienţă". Avertismentul fostului premier este mai mult decât necesar într-un moment în care se vede clar că energiile pe care le consumă partidele de dreapta pentru a se ataca şi pentru a se compromite între ele depăşesc sensibil efortul comun pus în slujba dizlocării din fruntea ţării a tot mai puţin legitimei puteri clădite pe ruinele fostului USL. Din punct de vedere politic, România se află astăzi într-o situaţie care frizează suprarealismul. Număraţi bob cu bob, susţinătorii puri şi duri ai PSD nu depăşesc 25% din corpul electoral. Şi aceasta în condiţiile în care harnicii activişti ai domnului Dragnea (o spun fără niciun pic de ironie) au bătut din uşă în uşă, au stat de vorbă cu oamenii, au făcut promisiuni şi/sau au lăsat mici semne ale preţuirii lor pentru alegători. Or, acest PSD atât de subţire la nivelul susţinerii populare, are o majoritate confortabilă în parlament, conduce autoritar guvernul şi numără zilele rămase până la expirarea mandatului actualului preşedinte pentru a pune mâna pe puterea absolută în România. Aceasta, pentru că, dacă PSD este singura voce autorizată a stângii din România, partea dreaptă este fărâmiţată într-o puzderie de partide şi partiduleţe incapabile să se coaguleze şi care se urăsc între ele atât de mult încât sunt gata să accepte mai degrabă o conivenţă cu stânga decât o apropiere între ele. PNL, PDL, PMP, FC, PNŢCD, PNR se revendică toate de la dreapta politică. Chiar şi UDMR este membră a PPE, aparţine aşadar familiei politice a dreptei conservatoare la nivel european. În vreme ce PSD nu doar că strânge în jurul său tot electoratul stângii, dar îşi consolidează ponderea politică prin atragerea în zona sa de influenţă a unor formaţiuni politice sau politicieni, persoane fizice, cu o doctrină vag definită (PC, PPDD, UDMR, minorităţi, Călin Popescu-Tăriceanu, Sorin Ilieşiu), dreapta se multiplică şi se disipează continuu în formaţiuni tot mai lipsite de substanţă, aflate într-o sângeroasă bătălie fratricidă. Mass-media este invadată de răutăţi şi insanităţi la adresa Elenei Udrea şi Elenei Băsescu lansate dinspre PDL, Cezar Preda se legitimează în faţa colegilor de partid cu războaiele pe care le-a purtat cu... Traian Băsescu, Cătălin Predoiu şi chiar Monica Macovei au fost ţintele unor mesaje nu foarte prietenoase ale şefului statului, Mihai Răzvan Ungureanu se vede în ipostaza de singur candidat legitim al dreptei în alegerile prezidenţiale, Vasile Blaga anunăţă că unificarea dreptei se poate face doar în jurul PDL, chit că acest partid cunoaşte o adevărată hemoragie de parlamentari şi primari, iar PNL, abia aterizat în opoziţie, refuză pe bază de sofisme incomprehensibile, să sprijine o moţiune de cenzură iniţiată de PDL. Pe dreapta, nimeni nu pare să se mai înţeleagă cu nimeni iar adevărul anticului principiu, "divide et impera", este mai actual ca niciodată. După cum se văd lucrurile la ora actuală, situaţia nu va fi cu mult diferită nici în privinţa alegerilor prezidenţiale. În loc ca poziţiile partidelor de dreapta să se armonizeze, ostilitatea dă semne că sporeşte şi este foarte posibil ca la ora scrutinului să avem un candidat al stângii (Victor Ponta, cel mai probabil, dar după cum spunea premierului n-ar fi exclus ca, în funcţie de situţia de la momentul respectiv, să fie Sorin Oprescu sau Mugur Isărescu) şi o puzderie de candidaţi ai dreptei. Celor deja anunţaţi (Mihai Răzvan Ungureanu, Cătălin Predoiu, Crin Antonescu) li s-ar putea adăuga cel susţinut de Traian Băsescu (Emil Boc sau altcineva), poate unul al PNŢCD, iar ca diversiune, n-ar fi exclus ca PSD să-i împingă pe "liberalul" Călin Popescu-Tăriceanu şi pe un reprezentant al UDMR (pentru a ţine deoparte voturile maghiarilor) să se înscrie în cursă. Evident, în aceste condiţii locul candidatului stângii în turul doi este asigurat, iar dacă dintre candidaţii dreptei va câştiga Crin Antonescu (are abilităţile retorice necesare pentru a ieşi în evidenţă, ar putea fi sprijinit mai mult sau mai puţin discret şi de mass-media favorabile actualei puteri) se ajunge, practic la situţia politică avută în vedere de USL încă de la înfiinţarea sa. Nu degeaba a spus premierul Ponta că îl aşteaptă pe Antonescu să se întoarcă lângă el, iar locurile liberalilor în structurile de stat au rămas neatinse (fireşte, cu excepţia din vitrina miniştrilor plini). Analiza lui Emil Boc este nu doar corectă, dar are valoare de SOS. Dacă nu ajung la un numitor comun după alegerile europarlamentare, partidele de dreapta au asigurată prezenţa în opoziţie pentru viitorii 10 ani. PSD va găsi resursele necesare pentru a deţine controlul absolut şi din acel moment şansele de a mai fi dizlocat de la putere vor deveni cvasi-nule. Este suficient să ne imaginăm ce s-ar fi întâmplat în România (în funcţionarea parchetelor şi a justiţiei, experienţa în funcţionarea statului de drept din vara anului 2012 încheiată cu referendumul de suspendare a preşedintelui legitim, legile retrimise în parlament sau declarate neconstituţionale la CCR) dacă la Cotroceni ar fi fost un preşedinte fidel programului USL. Dreapta românească are nevoie de un singur candidat în alegerile prezidenţiale. Un om matur, cu experienţă, înţelept, nepătruns de orgolii excesive şi de admiraţie faţă de propria sa persoană, diplomat, luminos, care să continue liniile strategice ale mandatului actualului şef al statului şi să fie o soluţie acceptabilă pentru toate partidele care compun actuala opoziţie (nu includ aici PNL). Cordialul Emil Boc mi se pare că ar răspunde perfect acestui portret robot. Mai ales că, membru al PDL fiind, este unul dintre foarte puţinii care ar avea asigurată toată susţinerea PMP. Citiţi alte editoriale de Tudorel Urian, în proiectul VOCILE DREPTEI:
- Ciudățeniile conflictului din USL
- Amorurile lui Crin Antonescu
- Valeriu Stoica survolează prea sus
- România fără Băsescu
- Victor Ponta, capăt de drum
- Enigma Ion Iliescu
- Baletul politic al lui Vasile Blaga
- Două modele: Mona Musca şi Valeriu Stoica
- VOCILE DREPTEI: Un nou pol de opinii şi dezbateri pe evz.ro
În fiecare zi veţi avea ocazia să vă întâlniţi, pe evz.ro, cu autori cunoscuţi care vor explica, promova şi dezbate un set de idei care poate să stea la baza unei noi viziuni pentru viitorul României. Opiniile pe care le veţi regăsi şi comenta în rubrica „VOCILE DREPTEI”, sunt menite să creeze publicului larg o imagine cât mai clară asupra prezentului, o înţelegere mai bună a trecutului şi o perspectivă pentru viitor. Urmăriți aici TOATE editorialele și dezbaterile din proiectul VOCILE DREPTEI!