Ministrul israelian al Apărării, Naftali Bennett, a lansat un atac fără precedent la adrea Iranului, Comparând acest stat cu o caracatiță, Bennett a amenințat direct „Oriunde vă veți brațele de caracatiță, vi le vom smulge”.
Mai mult, reprezentantul Israelului a avertizat, de asemenea, că țara sa ar putea lua în considerare atacarea „capului” acestei caracatițe - adică a Teheranului - dacă atacurile împotriva Israelului continuă.
Pe data de 19 noiembrie a anului trecut, patru rachete de artilerie trase de pe teritoriul Siriei au pătruns în spațiul aerian israelian din nordul Galileii. Au fost detectate și distruse prompt de sistemul de apărare aeriană Iron Dome din Israel.
Începând cu 2013, Iranul și-a construit o prezență militară în Siria nu numai pentru a combate rebelii care se opun guvernului sirianal lui Bashar al-Assad, ci și pentru a construi o infrastructură militară cu ajutorul căreia să atace Israelul.
Transferul de arme către organizații precum Hezbollah face parte din aceeași strategie.
Israelul a ripostat de-a lungul anilor cu sute de atacuri aeriene asupra bazelor iraniene din Siria.
Mai mulți analiști militari au legat atacul din 19 noiembrie de eliminarea lui Bahaa Abu al-Ata, comandantul Jihadului Islamic Palestinian. Acesta a fost ucis de un atac aerian surpriză în Gaza, pe 12 noiembrie. În aceeași zi, Siria a raportat un atac cu rachete asupra casei unui alt lider al Jihadului Islamic pe nume Akram al-Ajouri.
Palestinienii au răspuns lansând sute de rachete spre ținte isreliene, acțiuni ce au declanșat noi riposte.
Deși toată lumea aștepta represaliile israeliene, acestea au surprins prin amploarea și violența lor.
Începând cu ora locală 20:00, ora 20:00, radarele siriene au reperat avioanele israeliene care se apropiau de Înălțimile Golan și au tras peste o duzină de rachete de precizie. Israelul insistă asupra faptului că a avertizat apărarea aerienă siriană să nu deschidă focul.
Ca de obicei, antiaeriena din Siria nu a reușit să oprească atacul. Agenția de știri SANA a guvernului sirian susține totuși că a doborât cele mai multe dintre rachetele israeliene (unsprezece din optsprezece).
În ciuda acestor declarații, douăzeci de ținte din Mezze, Siria și de pe Aeroportul Internațional Damasc au fost lovite. Printre acesteam o imensă clădire cu șapte etaje supranumită „Casa de sticlă” aflată pe Aeroportul Internațional Damasc. Imobilul era folosit de ani buni ca centru de comandă și control al forțelor Corpului de Gardă Iranian din Siria.
Imaginile surprinse din satelit după atac arată că aripa de nord-est a clădirii s-a prăbușit. De asemenea, a fost distrusă o parcare acoperită aflară în afara sediului.Două clădiri care fac parte dintr-un alt cartier general iranian de pe aeroportul al-Mazzeh au fost aproape complet distruse, de asemenea.
Și depozitele de arme ale Forțelor Quds din suburbiile Ksweh și Qudsaya au fost, de asemenea, lovite, susține Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului.
Avioanele israeliene au vizat, de asemenea, și apărarea aeriană siriană după ce aceasta a deschis focul, distrugând o jumătate de duzină de baterii rachete siriene. Bateriile S-300 care ar fi putut găzdui personal rus nu au fost, însă, atacate.
Este, de altfel, foarte posibil ca cele două aterii operaționale S-300 să nu se fi angajat deloc în lupta împotriva aviației israeliene.
De altfel, israelienii susțin că au anunțat în prealabil Rusia cu privire la loviturile aeriene.
Există și indicii că Rusia poate împiedica folosirea S-300 împotriva Israelului ca parte a unui acord între Putin și Nethanyahu. O altă problemă este aceea că S-300 este specializat în doborârea unor ținte aflate la distanțe medii și lungi și la mare altitudine, iar avioanele israeliene știu acest lucru și acționează în consecință.
Conform Observatorului Sirian pentru Drepturile Omului, douăzeci și trei de oameni au fost uciși în atac, inclusiv cinci soldați sirieni și șaisprezece străini (probabil iranieni). Explicația pentru violența atacului a venit tot de la ministrul israelian al Apărării, Naftali Bennett.
„Schimbăm regulile. Chiar și atunci când vine vorba de atacuri aproape neglijabile, al căror impact este mic, schimbăm ecuația, iar atacul nostru de represalii va fi dur. ()... Trebuie să lovim aspru [ca răspuns] la toate atacurile”.