"Soarta fiscală" a României trece în fiecare zi prin mintea unui om preocupat să-şi estompeze cât de mult bogăţia.
Mihai Bordianu este Director General în cadrul ANAF (Agenţia Naţională de Administraţie Fiscală). Rolul şi influenţa lui în tot ceea ce ţine de finanţe, în România, sunt imense. Este un om trecut de 50 de ani, cu responsabilităţi mari. În care noi trebuie să credem. De el depind multe.
Ca orice funcţionar public şi Mihai Bordianu şi-a completat declaraţia de avere în ziua de 14 iunie 2011. Are un apartament, în cartierul Colentina şi un autoturism Subaru, cumpărat în anul 2004. Cam ca mine şi prieteni ai mei de vârste apropiate cu a lui Mihai Bordianu. Este un privilegiu să ai o maşină şi un apartament, pentru oamenii obişnuiţi. Mihai Bordianu nu face parte din această categorie.
Ficţiune în viaţa "fiscală"
A fost mulţi ani Comisar Şef al Gărzii Financiare Bucureşti. Un loc de muncă special. La începutul anilor ’80 am colaborat, în calitate de reporter, cu Inspecţia Comercială de Stat. După 1989, ei s-au transformat în Garda Financiară. Oameni deosebiţi, personaje balzaciene, fiecare în parte. Dar şi bogaţi. Mihai Bordianu, conform ultimei lui declaraţii de avere, părea că face excepţie. Am fost curios să lămuresc acest aspect şi m-am apropiat de acest om. Internetul ajută. Poţi să îţi faci o primă impresie şi, mai ales, afli pe unde poţi să întrebi.
După o săptămână de investigaţii am ajuns la concluzia că Mihai Bordianu a introdus multă ficţiune în viaţa lui "fiscală". Nimic în realitate nu este cum scrie el în declaraţia de avere, în fond un act important pentru un funcţionar public.
Totul este contaminat de imaginaţie în viaţa acestui om. În singura casă, pe care o are în proprietate figurează şi firma fostei soţii, dar de fapt locuieşte băiatul lui, împreună cu nepoţelul Patrik.
Poate ceea ce scriu pare ficţiune, dar aşa arată viaţa "fiscală" a unuia dintre şefii "gospodăririi banilor" din România.
Legea îl protejează
"Viloiul" cu patru nivele din str. Târnava nr.5, sectorul 1, Bucureşti, m-a impresionat. Din câte am aflat, acolo ar locui Bordianu cu fosta soţie şi cu fata, proprietăreasa vilei de la Breaza. Trei persoane pe patru nivele, într-o clădire construită în coasta unui bloc. Greu de crezut că "viloiul" are toate auto rizaţiile de construcţie prevăzute de lege. El se găseşte foarte aproape de un bloc de locuinţe. "Confiscă" peisajul multor apartamente, dar se şi află amplasat la un colţ de stradă, ca nuca-n perete. Acestea sunt doar părerile mele, sunt impresii de bun simţ.
Din ce am citit pe internet despre Mihai Bordianu am dedus că ar fi un revoltat, un revoluţionar. Este "hoţul care strigă hoţii". Se consideră persecutat politic. M-am gândit să mă protejez şi am mers la Direcţia taxe şi impozite, sectorul 1, pentru a afla exact situaţia viloiului din str. Târnava nr. 5. Directorul general Dorina Vasile mi-a demonstrat cu legea că nu-mi poate da nici o informaţie despre acest imobil şi despre cele trei autoturisme Subaru, parcate în faţă. Bine că nu mi le-a dat. Dacă asta s-ar fi întâmplat probabil aş fi publicat nişte acte. Aşa am plecat pe teren şi am descoperit mult mai multe.
În alte ţări toate datele despre un teren şi despre un imobil, construit acolo sunt pe internet. În detaliu poţi afla când, cine de la cine a cumpărat, ce s-a construit şi cu ce autorizaţii. La noi aceste date, conform legii, prezentate mie de Doamna Dorina Vasile (fermecătoare, altfel) sunt accesibile pentru organele de cercetare penală, în special. Pe cale legală, eu şi sute de mii de cititori ai acestui ziar nu avem dreptul să aflăm exact despre ce este vorba. Şi suntem obligaţi să rămânem la nişte constatări de bun simţ. Pe care le fac eu învârtindu-mă prin jurul viloiului, ca un trecător oarecare.
În timp ce Doamna Bordianu, simţind parcă gândurile mele "necurate" pentru familia ei, ţopăie pe tocuri pe trotuar şi pufăie de nervi. Başca, o sărăcie de câine, după lătratul subţire, gata să rupă gardul în dorinţa de a lua contact cu persoana mea. Domnul Bordianu, sau fosta soţie, sau fata, sau vreo mătuşă Tamara, sau cine ştie cine, pentru că acces la date nu avem, când construieşte un gard nu se uită la bani, aşa că sărăcia de câine m-a ratat.
Mai multe realităţi
Un mare scriitor portughez, Jose Saramago, laureat al Premiului Nobel pentru literatură, îşi transformă personajele în scriitori. Publică volume de poezii, de exemplu, semnate de un personaj fictiv, creat de el. Duce ficţiunea, cu alte cuvinte, până la cele mai complexe profunzimi ale creierului uman.
Milioanele de cititori ai acestui mare scriitor întâmpină dificultăţi pentru că, la un moment dat, este greu de înţeles cine şi ce a mai scris. Opera literară a personajelor fictive o întrece aproape în valoare, importanţă şi zgomot pe cea a lui Jose Saramago. De fapt Saramago a creat totul.
Cam aşa pare să procedeze, desigur în altă direcţie, cea a declaraţiei de avere şi Mihai Bordianu. Bogăţia sa secretă este mult mai mare, incomparabilă, aş spune cu cea declarată. Personajul fictiv este fosta soţie. Cu timpul, poate şi cu ajutorul unor cititori, vom afla şi povestea de dragoste dintre Mihai şi Ana Bordianu. Deocamdată să cităm din Jurnalul Naţional (12 iunie 2006)" ... în luna decembrie 2003, şeful Gărzii Bucureşti, Mihai Bordianu, a achiziţionat de la firma fostei soţii un imobil cu terenul aferent aflat într-o zonă destul de bună a Capitalei la un preţ de 175 de milioane de lei vechi. Iniţial, înaintea acestei tranzacţii, imobilul fusese achiziţionat de firma soţiei co misarului-şef Bordianu de la SC Dios Eta Srl, societate care în momentul de faţă se afla în procedura de reorganizare judiciară. În luna mai a anului trecut, şeful comisarilor bucureşteni închiriză imobilul firmei Aston Com SA, societate la care fosta soţie este cenzor încă din luna decembrie a anului 2004.
Dacă preţul de achiziţe a imobilului fusese de 175 de milioane de lei, Bordianu reuşeste să obţină în urma inchirierii acestuia un venit extrasalarial de aproape o sută de milioane de lei lunar." Pe vremea când domnul Gabriel Burlacu a scris acest articol Ana şi Mihai divorţaseră. Dar când îşi vindeau unul altuia proprietatea din str. Târnava nr. 5 erau soţ şi soţie.
Ce încurcătură! Ana cumpără un teren cu o construcţie de la o firmă aflată în faliment. Mihai cumpără totul de la Ana la un preţ foarte bun. Mai departe Mihai închiriază, la un preţ foarte bun, 3.000 euro lunar, terenul şi imobilul unei firme de a cărei protecţie se ocupa Ana. Ei erau soţ şi soţie, atunci. El era Comisar Sef al Gărzii Financiare Bucureşti, pentru mulţi un fel de Dumnezeu.
Dacă eram măcar sectorist la Poliţia din sectorul 1 al Capitalei, pe raza căreia se găseşte imobilul cu pricina, puteam afla date oficiale. În acte stă scris cine de la cine, cu cât şi când s-a cumpărat. Dar mai ales ce s-a construit acolo pentru că, mi-e tare frică, viloiul nu e chiar în regulă.