Ultimul episod din poveste unui român plecat să-și facă un rost în Irlanda, în anul 2018. O serie de întâmplări nefericite s-au închiat dramatic pentru tânăr. Este acuzat de crimă. O crimă cu enigmele ei. Suntem în fața unei dileme: criminal feroce sau nevinovat?
Nicolae, un tânăr dintr-o localitate aflată în aporpiere de Târgovişte, a vrut să-şi facă o viaţă mai bună decât cea de lucrător la sonde, în care fusese calificat după absolvirea unui liceu tehnic. A plecat mai întâi la Bucureşti, urmând un anunţ de la mica publicitate. Un restaurant angaja ajutor de bucătar. S-a dus, deşi meseria lui nu avea nicio legătură cu gătitul. A fost totuşi angajat şi a învăţat repede.
În restaurantul care aparţinea unui irlandez pe nume Erin, era omul bun la toate. Văzându-l dezgheţat şi harnic, Erin i-a propus să îl ducă în Irlanda. Avea în oraşul Cork o afacere. Cumpăra case dărăpănate, le restaura şi apoi le închiria. A doua zi a plecat.
A lucrat aproape un an într-o echipă de constructori cu alţi patru români. Erin l-a dat totuşi afară, pentru că unul dintre colegii din echipă l-a turnat pentru un lucru pe care, spune Nicolae, nu-l făcuse. A ajuns în stradă şi fără serviciu. A dormit pe unde a apucat. A făcut corvezi ocazionale. A fost nevoit să se mute cu un filipinez, care era homosexual şi chior, dar care avea o casă primită despăgubire de la primărie, ca să aibă un acoperiş deasupra capului. L-a azvârlit şi filipinezul afară, pe motiv că nu-l iubeşte suficient. A mâncat la cantina săracilor. A locuit cu un pakistanez şi soţia lui poloneză, cu care nu avea voie să vorbească decât în prezenţa soţului.
Anul trecut părea că în sfârşit, răsărise soarele şi pe strada lui. Îşi găsise de lucru la un restaurant de cartier. Ajunsese chiar bucătar-şef, deşi făcea şi multe alte corvezi. Deşi nu mai avea acoperiş deasupra capului, pentru că îl dăduse afară filipinezul cel chior şi însetat de dragoste, şi-a încropit un adăpost într-o casă părăsită. Cunoştea locul. Casa Castlegreina de pe strada Boreenmanna. Venea sfârşitul de an şi nu mai avea rost să-şi caute o chirie.
În plus, în Irlanda, nu eşti primit în chirie fără recomandări, ori el nu avea aceste recomandări. Casa Castlegreina de pe Boreenmanna Rd era un loc unde se adunau cei mai mulţi dintre homeless-i oraşului. Beau şi făceau scandal. Mai dormise şi el de câteva ori acolo. Cât dormise la filipinezul cel chior, lucrurile se schimbaseră pe strada Boreenmanna. La insistenţele vecinilor, casa fusese închisă, iar uşile şi ferestrele baricadate cu şipci şi panouri din tablă.
Nicolae a reuşit să găsească un ochi de geam, deasupra garajului, pe unde se putea strecura înăuntru. Îşi încropise şi un culcuş pe o canapea veche. Era mulţumit. De când se blocase casa, era linişte. Boschetarii nu se mai strângeau nici măcar în curte, pentru că se făcuse frig. Se apropia sfârşitul de an. Mai erau doar câteva zile.
Muncea pe rupte la restaurant, apoi trecea pe la o sală de sport din apropiere ca să facă duş, după care mergea pe la supermarket de unde îşi lua apă şi alte nimicuri şi apoi mergea la culcuşul din casa părăsită. Îşi cumpărase bilet să vină în ţară de sărbători, pentru 31 decembrie. Atât îl învoiseră patronii. Numai de Revelion, când aveau închis.
Moartea lui Francis Dunne, un homles cu suflet bun
Pe 29 decembrie 2019, ziarele din Irlanda titrau: „Cadavrul decapitat în Cork” (Irish Mirror) „Se caută criminalul din strada Boreenmanna” (Irish Examiner) „Cine este cel asasinat în curtea Casei Castlegreina?” (Echo.Live. ie).
Un bărbat care locuia pe aceeaşi stradă cu casa părăsită unde se aciuase Nicolae, îşi pierduse pisica. Şi se pornise să o caute prin curţile vecine. Aşa a ajuns şi în curtea din spate a Casei Castlegreina, în dreptul boscheţior de lângă gard.
În loc de pisică, a dat peste nişte saci negri, de gunoi. Aveau pete de sânge pe ei. Ba chiar dintr-unul se vedea ieşind o mână de om, plină şi ea de sânge. Îngrozit, a anunţat pe loc Garda, poliţia irlandeză. Care, imediat a început cercetările. Şi, după cum veţi vedea, cu o eficienţă incredibilă.
Prin curtea casei erau aruncate pe jos numeroase sticle şi cutii de băutură mai vechi. Poliţiştilor le-au atras atenţia însă două bidoane pline cu apă, o cutie cu o prăjitură tiramisu şi o cutie de lapte, băută pe jumătate. Era clar că acestea nu erau vechi. Cineva le transportase de curânt. S-au ridicat urme de pe ele. Inclusiv profil ADN după cutia cu lapte din care se băuse.
A urmat identificarea cadavrului. S-a făcut după amprente, pentru că nu mai putea fi recunoscut după figură. Capul îi fusese zdrobit. Victima era Francis „Frankie” Dunne, un homles în vârstă de 64 de ani, din Cork. Primele date despre el arătau că era un om de treabă, liniştit, care nu supărase niciodată pe nimeni. Ba, mai mult, avea şi o familie care îl plângea acum. Frankie alesese însă să trăiască pe străzi. „Frankie, poate te-ai liniştit acum şi ţi-ai găsit un pat cald în cer”, a declarat unul din membrii familiei la înmormântarea lui Dunne.
Plicul şi filmele de pe camerele de supraveghere
Poliţia irlandeză acţiona rapid. Detectivii au judecat foarte corect. Bidoanele de apă şi laptele din care tomai se băuse fuseseră luate de la supermarketul din colţ. Cine, altminteri, să fi cărat bidoanele pline şi grele din altă parte. Au studiat camerele de supraveghere de la supermarket şi au văzut pe ele cine a cumpărat bidoane de apă, tiramisu şi o cutie de lapte.
Apoi au făcut captură de pe film a figurii celui care cumpărase toate acestea. Era un tânăr slăbuţ, de înălţime medie. Fotografia lui a fost distribuită tuturor agenţilor din Cork. Între timp se desfăşura rapid şi percheziţia casei. În pod, poliţiştii au descoperit culcuşul. Iar lângă canapeaua veche, un plic. În el erau trei bancnote de câte o sută de euro şi un fluturaş cu un nume.
Vă mai amintiţi când am spus, în unul dintre episoadele trecute, să reţineţi un element. Evaziunea fiscală şi munca la negru nu a fost inventată în România. Se practică şi în Irlanda. Patronul unui restaurant, îşi plătea angajaţii, o parte din bani legal, pe card, iar restul, care completau leafa la care se înţelesese cu angajatul, şi pentru care nu plătea taxe, îi punea într-un plic cu un fluturaş cu numele angajatului. Un fel de contabilitate dublă.
Uşor de ghicit ce nume au găsit poliţiştii irlandezi în plicul din podul Casei Groazei. Chipul care fusese descoperit pe camerele de supraveghere al celui care cumpărase apă, tiramisu şi lapte căpăta acum şi un nume: Nicolae!
Era 30 decembrie. La restaurantul unde lucra Nicolae încă mai era deschis. Se pregăteau însă să închidă. Nicolae nu se prezentase la lucru în acea zi. Patronul habar nu avea unde era.
S-a dat alarma în gări şi pe aeroporturi, dar încă nu s-a cerut sprijinul Interpol. Informaţia a venit în câteva minute. Tânărul cu identitatea şi figura celui căutat plecase din Irlanda către Bucureşti în acea dimineaţă, deşi avea bilet rezervat pentru ziua următoare. Anchetatorii au mai aflat că nu găsise cursă directă către Bucureşti în acea zi şi plecase cu schimb în Anglia. S-a dat alarma şi acolo, iar Nicolae a fost ridicat direct de pe aeroport, pe când cobora din avion.
Cam cu o asemenea rapiditate lucrează o poliţie adevărată.
Nicolae a fost interogat câteva ore de către agenţii britanici şi confruntat cu probele. Mai mult, în timp ce era interogat, a venit informaţia că în acelaşi supermarket, pe când Nicolae îşi făcea cumpărăturile, se afla şi viitoarea victimă, Francis Dunne (foto).
Românul de 29 de ani nu a recunoscut nimic. Nici că l-a cunoscut pe Dunne, nici că a fost implicat în moartea acestuia. Englezii au considerat că nu au suficiente probe să-l reţină şi i-au dat drumul să plece spre Bucureşti.
Acum, Nicolae se află în ţară.
Telefonul şi povestea halucinantă
După o săptămână de stat în ţară, Nicolae a sunat din proprie iniţiativă la poliţia irlandeză şi le-a relatat despre noaptea de groază prin care trecuse. Cu individul cu maceta, care-l pândise în spatele porţii şi-l ameninţase şi cu individul cu baioneta, care-l omorâse pe Dunne, îl tăiase în bucăţi şi-l pusese pe Nicolae să bage hainele şi returile de cadavru în saci şi să le arunce în boscheţi.
Am descris în amănunt această scenă în episodul trecut, aşa cum ne-a relatat-o Nicolae. De ce nu alertase poliţia imediat după evenimentele tragice? Răspunsul era simplu şi convingător. El era ilegal pe teritoriul Irlandei şi s-a temut să nu fie acuzat de crimă.
S-a format o comisie rogatorie. Acum poliţiştii irlandezi se află şi ei în România şi colaborează cu poliţiştii noştri, pentru a-l descoperi pe criminal.
Nicolae este un nevinovat, care a căzut în mijlocul unei răfuieli fără să vrea şi ca să-şi scape propria-i viaţă a executat ce i-au cerut criminalii, sau el este autorul care l-a omorât pe Dunne? El este criminalul feroce?
Argumente pro şi contra
De partea lui Nicolae ar fi faptul că în imaginile luate de pe camerele de supraveghere din supermarket pare că cei doi nu se cunosc. Nu schimbă nici un cuvânt. De asemenea, Nicolae este un tip mai degrabă firav, scund, în timp ce Dunne era înalt, cam de 1,85 şi cântărea peste 100 de kilograme. Cu toată tinereţea lui Nicolae, greu l-ar fi pus la pământ pe Dunne.
Să nu uităm amănuntul cu capul sfărâmat al victimei. Acesta ar putea fi un argument care să îl acuze pe Nicolae. L-a atacat prin surprindere pe Dunne, anihilând astfel diferenţa de gabarit dintre ei.
În acelaşi timp îl şi disculpă. De ce să-l fi atacat pe homles, atâta vreme cât nu avea nimic de împărţit cu el? Chiar dacă, să spunem, l-ar fi găsit pe veranda casei unde venise să se adăpostească, era loc destul pentru amândoi să doarmă. În plus, de pe camerele de supraveghere se vede că cei doi nu se cunosc.
Sunt însă şi argumente care îl încriminează pe Nicolae. În primul rând, povestea cu maceta şi baioneta, care este greu de crezut. Deci, doi criminali feroce, îl fac praf pe paşnicul Dunne, îl taie în bucăţi, dar îl cruţă pe martorul ocular. Apoi, amprentele lui Nicolae şi a nimănui altcuiva sunt pe sacii care conţineau hainele şi returile victimei. El şi recunoaşte că s-a dus şi s-a spălat pentru că era plin de sânge. Mai este şi fuga din Irlanda cu o zi înainte de data la care avea rezervarea.
Comisia rogatorie sosită la Bucureşti a constatat că Nicolae nu mai are nicio haină dintre cele cu care era îmbrăcat în acea seară. Pur şi simplu le-a aruncat. Nu mai are decât geaca, dar pe care a spălat-o între timp. Deci, nu prea mai are valoare pentru anchetă pentru că nu mai sunt urme pe ea.
Peripeţiile lui Nicolae, plecat în Irlanda să-şi încropească un trai mai bun, continuă acum în România, cu poliţia irlandeză pe capul lui. Ancheta este în plină desfăşurare. Şi are drept principal obiectiv, stabilirea mobilului crimei.
Între timp, alte două crime, având aproximativ acelaşi mod de operare, au mai avut loc în zona Cork. Dar Nicolae se afla atunci în România.