Din 1986, de 26 de ani, face zilnic, indiferent de vreme, acelaşi traseu de patru kilometri şi jumătate, de două ori pe zi.
Mersul pe jos a tonifiat-o de n-ai zice că a are 57 de ani şi peste doi ani şi patru luni o să iasă la pensie. În perimetrul dintre Guvern şi Piaţa Dorobanţi o cunosc deopotrivă locatarii şi maidanezii. Costumul bleumarin şi taşca burduşită cu corespondenţă, ziare şi pensii o identifică de departe. E cea mai veche poştăriţă din Capitală. O cheamă Paula Briceag şi are o meserie aparent banală. A scăzut numărul pensiilor "În ultimul timp, din cauza kilogramelor, mai luăm şi căruciorul! În taşcă punem 15 kile, în ăsta 25...", povesteşte poştăriţa. Înainte de ’90 ducea şi 500 de ziare pe zi: "Da’ erau foarte subţiri! Acu’s cel mult 30. A crescut presa publicitară şi revistele de specialitate. Şi scrisori avem mai multe. Pensiile au scăzut şi ele. Au mai rămas doar ale celor mai bătrâni care zic că nu se pricep să «scoată bani din perete»!", se amuză Paula Briceag. PRIETENA BĂTRÂNILOR Uniforma de factor poştal îi dă prestanţă Bătrânii sunt din ce în ce mai sperioşi. "Li s-au întâmplat multe. Ne cunosc după voce sau semnale stabilite înainte! O bătrână ce nu pu tea să se deplaseze, mi-a dat cheia şi mi-a zis să-i mai deschid uşa să văd de n-a murit... Îi duc şi câte-o pâine", istoriseşte doamna Paula, cum îi zic "clienţii". Spre deosebire de colegii tineri, ţine la uniformă: "O respect, dă prestanţă. În cartierul ăsta e sigur, poate în Rahova e bine fără... Odată, pentru că naveam geaca, nu m-au primit la ambasada Siriei!". Picioare rupte şi un geam spart în cap Factorii poştali primesc pantaloni sau fuste, după caz, cămaşă, geacă, cravată şi şapcă. "Da’ p-asta n-o port, că-mi strică coafura!", e cochetă poştăriţa. Mai grav e cu bocancii, o pereche la trei ani: "Nu pot să-i încalţ, sunt prea duri! Am nevoie de pantofi uşori, comozi şi impermeabili! O pereche mă ţine doar o iarnă, că fac nouă kilometri pe zi. Cre’ că am dat kilometrajul peste cap!". La întrebarea dacă "şi-a făcut revizia?", râde: "Culmea e că mi-o fac! Am avut acu’ un an un accident. Pe strada Paris a dat o maşină peste mine şi mia rupt ambele picioare. Acum îmi scot tijele metalice". A mai avut o belea când i s-a spart un geam în cap: "Era de la liceul Caragiale. Copiii se jucau. S-a făcut curent, geamul era deschis, şi asta a fost! Noroc că a căzut paralel cu pământul, că eram moartă!".
Astă iarnă a stat numai cu ochii pe sus, la ţurţuri şi zăpada de pe case. MESERIE DE FAMILIE Poştaşul sună de cel puţin două ori! Femeia a stat la pat şase luni. "Am înnebunit când mi-a zis doctoru’ că e mai bine să mă las de meserie! Nu pot, chit că salariul e de 12 milioane pe lună. E din familie, bunicu’, tata şi cu mama au fost şi ei poştaşi!", e mândră doamna Briceag. Sună poştaşul, întodeauna, ca în film, de două ori? "Da, e adevărat! De cel puţin două ori!". Cei doi băieţi nu i-au călcat pe urme, dar nu-i pare rău: "S-au ridicat, au facultate!". Cel mai tare s-a speriat când suna la o uşă şi de la spate i-a venit proprietarul cu un topor în mână: "Nu ştiam ce vrea! Am aflat că i se blocase uşa şi voia s-o spargă!". A muşcat-o un câine pe care-l durea capul Cu câinii, mai ales maidanezi, a rezolvat problema repede: "După ce-i hrănesc se obişnuiesc cu mine! Le dau câte un biscuit... Unul singur m-a muşcat de mână! Stăpânul l-a scuzat că, cică, îl durea capu’!". Sunt unii bătrâni care crezi că-s singuri pe lume. Avem cu toţii vecini în vârstă la care nu vine nimeni în afară de poştaş. "Să vedeţi, după ce mor, cum apar o droaie de rude şi se bat pe moştenire!", oftează poştăriţa veterană. "Am auzit de la colegi că-s unii care promit marea cu sarea, numai să ai grijă de ei. După o vreme se răzgândesc. Io nu-s de acord, ajut dacă pot, nu pentru ceva!". VIP-URI ŞI HOŢI "Dacă eşti factorul lor, nu te fură!" Zona în care lucrează Paula Briceag e una rezidenţială, de oameni cu bani şi ambasade. A dus corespondenţă la uşile multor VIP-uri. “Merg la Andrei Pleşu, Peter Imre, Vîntu, Meleşcanu, Nistorescu, Ştefania Rareş, le-am dus ziare şi lui Daniel Dăianu sau Ilie Dumitrescu, da’ ăştia s-au mutat!", îşi enumeră parte din “clientelă", factoriţa poştală. Nu-şi consideră meseria periculoasă, deşi s-au auzit cazuri de poştaşi atacaţi pentru banii de pensii:“N-am fost victimă... Am auzit că în alte cartiere îi fură pe factori! Da’ dacă eşti poştaşul lor te respectă, indiferent de rasă sau educaţie!". 11.208 de factori poştali are, în prezent, CN Poşta Romînă SA. În Bucureşti sunt 1.407 poştaşi. În mediul rural mai sunt alţi 3.385 de agenţi poştali
"Am căzut de nu ştiu câte ori. Nu de la gheaţă! Pericolul e de la scările şi pavajele de gresie şi marmură!“ PAULA BRICEAG, poştăriţă