Sute de pescari îşi încearcă norocul în lacurile Capitalei.
Când ai spune că pe vremea asta n-ai scoate niciun câine pe stradă, de frigul şi plictisul iernii, întinderile de apă ale oraşului desenează preocupări dintre cele mai nobile. Pescuitul la copcă, căci despre el este vorba, s-a întins ca o dulce molimă.
Se dă la bibănel, roşioară sau ghiborţ, iar copcile se înmulţesc zilnic, găurite de noi pasionaţi care nu pleacă acasă cu mai mult de-o saramură. Dar când stai colo la gloată, cu un Otonel care-ţi încălzeşte sângele în mâinile îngheţate, mirosind a peşte, parcă alta-i viaţa de Bucureşti. TEI. De distracţie Din şosea, grupurile de bărbaţi aplecaţi asupra Lacului Tei parcă suflă asupra lui să-l topească. Dar nu au niciun interes, vânătoarea la gaura ghe- ţii e mult mai palpitantă. Domnul Valentin formează un grup împreună cu nea Stelică şi nea Sandu. Împreună, se bat pe bibănuţii amorţiţi, păcăliţi de nadă, dar care tot le fac în ciudă la sfârşit: nu prea au ce prăji din ei.
„Punem marmuşca, acul acesta pe care îl putem observa, şi cu tăbliţa lucitoare, şi ei, hap!, o bagă în gură“, explică vioi dom’ Valentin. „Prada“ ajunge la fript şi de cele mai multe ori la pisică. „Păi, sunt mici, ce să faci cu bibănuţii ăştia?“, se uită milos la peştişorii care se zbat pe gheaţă. Oricât de minuscul, fiecare ieşire la suprafaţă a unuia e un trofeu.
„Bine, nea Stelică! Merită sărbătorit!“, urlă toţi trei, înfigându-se în Muscatul Otonel de lângă peştişorii de-acum morţi. „Asta-i nadă pentru noi. Hai, noroc!“ După „premiere“ urmează chibi- ţul. Tac toţi, holbaţi la balta îngheţată. PANTELIMON. De foame Pe Pantelimon e lume la pescuit de parcă e adunare sectantă. Peste toţi, „stăpâneşte“ Fane Cocoloş, un ţigan cât şapte copci, cu două perechi de dinţi: de aur şi lipsă. Are fir întins ţiganul cât pentru toată şatra care-l aşteaptă acasă în jurul mămăligii. „Şase copii, patru nepoţi, eu, nevastă-mea şi cumnatul“, enumeră el familionul din jurul mesei cu peşte fript.
În jurul lui, nenumărate copci, ca într-un joc cu capcane îngheţate. Paşii care le veghează fac o gălăgie asurzitoare, că peştii cred că de asta vin, să vadă ce caută nebunii pe frigul ăsta pe lac. „Hai la libelulă, hai la marfă proaspătă!“, urlă din rărunchi Marcel cu libelulele. „Cu asta chemăm noi peştele iarna“, explică Marcel deasupra unei cutii enorme cu râme subţiri şi roşii. „E larva libelulei şi noi o culegem din apă“. „A mâncat toată viaţa peşte ca pelicanu’“ Are clienţi. Primul, nea Cucu. Un bătrânel cu nişte ciubote imense, albe, ca pentru Polul Nord. Le-a primit de la ajutoare. Mucalit, nea Cucu nu e mulţumit de captură. „Nu vrea, domnule“, zice încet, deasupra celor trei copci şi a sacoşei plină ochi cu crap. „Care vrei, mă, libelulă?“, strigă Marcel la „haită“, în timp ce Cucu explică ce făcea înainte de pescuitul de la pensie: „Eram găuritor la Uzina 23 August. Găuream de toate“, zice aşezând un bibănel lângă ceilalţi.
Auditoriul nu e de acord. Zeci de bărbaţi urlă neinteligibil, abia se distinge unul, c-o sticlă într-o mână şi undiţa în alta: „Minte! Toată viaţa a trăit din peşte! Neamul lui, de la maimuţă încoace, a mâncat peşte ca pelicanu’!“. IOR. De sănătate
Pe lacul din Parcul IOR am găsit a treia explicaţie a acestui hobby. „Pentru a fi în armonie cu natura, de aceea vin la pescuit“, explică serios domnul Nelu. „Aşa cum ne-a învăţat şi Aristotel, în opera sa «De rerum natura»“ (n.r. - „Despre natura lucrurilor“), continuă contemplând copacii din parc. După o carieră solicitantă în SRI, după cum spune, domnul Nelu s-a întors la lucrurile simple.
„Credeţi că vin aici pentru o strachină de chelpă duşi? Vin pentru aer curat. Sănătate!“, spune mişcându-şi nările cu ochii închişi, simulând satisfacţia ca în reclamă. El e pescar profesionist, vara merge pe toate bălţile posibile şi imposibile din jurul Capitalei. „Merg la Lilieş ti, la Hagieşti, Măriuţa, Matara... Se prinde peşte bun acolo“.
După câteva roşioare, filosofia domnului Nelu de la SRI capătă accente literare: „Vedeţi ce frumos? Decât să mă apuc de curvăsăreală sau boşcăit în crâşme cu toxicomanii, mai bine aici: miroase curat, a mixandră... asculţi încântat rumoarea batraciană...“. DESTINAŢII
S-a deschis sezonul la copcă Pescarii bucureşteni care şi-au pregătit undiţele, dar nu ştiu încotro să se îndrepte au la dispoziţie mai multe variante pentru procurarea saramurii şi a bunei-dispoziţii, care de care mai „îngheţate“.
În Bucureşti, mai sunt deschise pescuitului la copcă lacurile Fundeni, Plumbuita, Pipera, Văcăreşti, Floreasca, dar şi Canalul Roşu, de lângă Crângaşi. Spre Pantelimon se pot lua microbuzele 146 şi 547, care duc la comuna cu acelaşi nume, cu staţia în preajma supermarketului Cora.