Observatorul Lowell, care avea dreptul să numească noa planetă descoperită, a primit peste 1.000 de sugestii din toată lumea.
Numele Pluto a fost propus de Venetia Burney, o elevă de unsprezece ani din Oxford, Anglia. Venetia era interesată atât de mitologia clasică, cât şi de astronomie şi a considerat numele zeului lumii interlope (Pluton era zeul morţilor şi regatul său era sub pământ) era adecvat unei lumi atât de întunecate şi reci.
Ea a sugerat numele într-o conversaţie cu bunicul ei Falconer Madan, fost bibliotecar la Biblioteca Bodleiană a Universităţii din Oxford. Madan i-a transmis numele profesorului Herbert Hall Turner, care l-a transmis apoi colegilor din Statele Unite.
Numele planetei - Pluto - a fost anunţat la 1 mai 1930, iar Venetia Burney a primit cinci lire sterline drept recompensă.
Pluto a fost descoperită ca rezultat al mai multor cercetări prin telescop. După primele cercetări, iniţiate în 1905 de către astronomul american Percival Lowell, s-a presupus existenţa unei planete îndepărtate dincolo de Neptun, ca urmare a unor mici neregularităţi în orbitele planetelor Uranus şi Neptun.
Lowell a estimat locul unde s-ar afla planeta misterioasă în 1915, dar a murit, un an mai târziu, fără să o găsească. Munca sa a fost reluată în 1929 de specialiştii de la Observatorul Lowell, şi cercetarea s-a încheiat cu succes când astronomul american Clyde W. Tombaugh a anunţat la începutul anului 1930 descoperirea planetei, considerată cea mai îndepărtată de soare.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric