La cumpăna dintre secolele XVIII-XIX, se naște un fenomen ciudat: lupta oamenilor împotriva noilor tehnologii.
Formidabila creștere a productivității agricole cunoscută de Marea Britanie, în secolul al XVIII-lea, oferă unora dintre familiile țărănești prosperitatea și timpul necesar pentru a-și cumpăra războaie de țesut și a-și completa astfel veniturile.
Însă, inovațiile tehnice au și un revers: provoacă disponibilizarea multor țărani, care emigrează spre orașe în căutarea de locuri de muncă.
Acolo, muncitorii calificați și ucenicii, ei înșiși supuși concedierilor, în urma aceleiași revoluții tehnologice, văd cu disperare cum orașele lor se aglomerează cu forță de muncă concurentă, dispusă să accepte salarii sub nivelul pieței.
În zonele urbane, oamenii își smulg din mâini cărțile gânditorilor radicali, ca Thomas Paine. Arată chiar simpatia pentru iacobinii care au preluat conducerea Revoluției Franceze.
În 1794, creșterea tensiunii politice și sociale determină guvernul să suspende Habeas Corpus, legea care garantează libertatea juridică individuală a deținuților.
Cinci ani mai târziu, pachetul de legi Combination Acts interzice asocierea muncitorilor, ceea ce face imposibilă negocierea colectivă.
Conflictele între angajatori și angajați nu întârzie să apară.