Se presupune că are diverse forme şi mărimi, unii spun că ar fi acoperit cu păr, alţii că are plăci cornoase, asemenea crocodililor. Prima dată a fost văzut în 1821, în zona Lacului Bathrust South din New South Walles şi s-a afirmat că ciudata apariţie ar avea capul unui buldog".
Acest monstru există în legendele aborigenilor, cuvântul "bunyip" definindu-l şi însemnând spirit. Se spune că este vorba despre o creatură care trăieşte în mlaştini, râuri şi lacuri. Se mai spune, de asemenea, că "animalul" nu este prietenos, că atacă oamenii, devorându-i de fiecare dată când aceştia se găsesc pe teritoriul lor. Nimeni nu a văzut până acum un "spirit", iar cei care au văzut nu au mai apucat să povestească şi altora. Doar în nopţile întunecate se aude strigătul cumplit pe care-l scoate monstrul atunci când iese la vânătoare. Mai există păreri conform cărora "Bunyip are corp de cal, înotătoare şi uneori canini lungi şi puternici, asemănători cu ai unei morse". Unii cercetători au luat în considerare toate poveştile localnicilor şi au încercat crearea unei "imagini standard" a monstrului australian: trăieşte în lacurile cu apă dulce, cu cap asemenea unui câine şi corpul acoperit cu o blană lungă şi lăţoasă. Blană asemenea câinilor În 1847, un cioban care îşi căuta vacile rătăcite printr-o mlaştină situată între râurile New Lachlan şi Murrumbidgee s-ar fi…întâlnit cu monstrul. Ciobanul a descris animalul ca fiind "de mărimea unui viţel de 6 luni, acoperit cu păr negru. Gâtul lung era acoperit cu o coamă deasă şi avea urechile lungi şi ascuţite, gura fiind prevăzută cu doi canini ascuţiţi". În 1872, ziarul "Waga Waga Advertise" publica un articol despre "o apariţie ciudată din laguna Midgeton, tot în New South Walles, pe jumătate atât de lung ca un câine de vânătoare, părul pe toată suprafaţa corpului era negru-tăciune şi lucios. Firele de păr se întindeau la suprafaţa apei cam 13 cm şi pluteau în jurul corpului în timp ce animalul se deplasa. Nu am putut vedea nici o urma de coadă şi părul de pe cap era aşa de lung încât nu s-au putut vedea ochii creaturii. Urechile erau bine dezvoltate...". Cronicile din 1886 menţionează un grup de călăreţi care a văzut un Bunyip în timp ce traversau un râu din apropiere de Camberra, iar aceştia au afirmat că animalul "era de mărimea unui câine, acoperit cu o blană de culoare albă. Călăreţii au alungat animalul cu pietre, până când acesta s-a scufundat şi nu a mai ieşit la suprafaţă". Luând în serios legendele aborigenilor, în 1890 a fost organizată o expediţie pentru capturarea unui Bunyip, expediţie care a eşuat. A urmat o perioadă de linişte, în care fie monstrul nu a mai apărut, fie nu s-a mai scris nimic despre el. Abia în anul 1932 s-au semnalat apariţii în apropierea unor hidrocentrale din Tasmania. La un moment dat ar fi fost observat în lacul Tiberias din Tasmania, şi a fost descris ca având o înălţime de aproape 1,5 m şi…blană lăţoasă! Tot în Tasmania, dar de această dată în apele Lacului Great a fost văzut de două persoane care se aflau într-o barcă şi care l-au descris astfel: "are blană asemenea câinilor ciobăneşti şi înotătoare cu care se deplasează prin apă. Animalul s-a scufundat imediat şi nu a mai ieşit la suprafaţă". Lumea ştiinţifică a emis tot felul de ipoteze asupra naturii animalului. Unii au afirmat ca ar fi vorba de un marsupial care ar trăi în apă şi s-ar înrudi cu Diprotodon australis, un animal care ar fi trăit în urmă cu peste 10.000 de ani. Alţii afirmă că monstrul nu ar fi decât o... focă rătăcită de multă vreme, care s-a adaptat noului climat oferit de continentul australian. Indiferent de ceea ce este, Bunyip continua să intrige atât specialiştii, cât şi pe cei pasionaţi de legendele legate de creaturi misterioase.