Nu trebuie să fii un savant, ca să bagi de seamă că momentele de mare încărcătură emoțională la nivel de societate sunt marcate de faptul că orice inepție lansată pe piață tinde să fie crezută, ba chiar preluată și însușită sub semnul lui „da, așa este, la fel am auzit și eu”. Faptul că oamenii mai puțin informați, ca să fiu elegant, să nu le spun chiar proști, dau crezare unor povești care luate la bani mărunți se arată a fi clar imposibile, nu ar fi de mirare. Uluitor este că asemenea vâltori prind și oameni cu ceva mai multă minte.
Spuneam zilele trecute, că ziariștii, cei mai mulți dintre ei, aceia care au dorit să fie corecți în războiul informațional dus pe frontul pandemiei, au avut de dus o luptă grea. Au avut de disecat un noian de informații și știri false, în care a devenit dificil de distins între minciună și adevăr, între rea-voință și bună-credință. Mai arătam și că aceste eforturi se desfășoară sub tirul celor mai grave acuzații cu putință, acelea potrivit cărora jurnaliștii atenți la pericolul în care societatea se află de fapt mint pentru că sunt plătiți să țină populația în eroare.
Vă mai amintiți de avertismentul pe care îl lansa Ion Iliescu, în decembrie 1989, acela potrivit căruia Regimul Ceaușescu este apărat de „teroriști care trag din toate pozițiile”? Cum adică, din toate pozițiile? Puțini și-a pus întrebarea asta de bun-simț, iar cei care o făceau cu glas tare, fie nu erau auziți, fie erau priviți cu dispreț. Chiar așa, cum adică, „din toate pozițiile”? Trăgeau cu pistoalele din poziția „stând în mâini”, din „șpagat”, din „tsukahara în echer”? Ne-ar umfla râsul, dacă în baza acestui anunț fals, criminal, nu s-ar fi declanșat o isterie în care toată lumea cu arme a tras în toată lumea. „Apa este otrăvită” a fost un alt comunicat care i-a împins pe oameni într-o spaimă vecină cu nebunia, în care nimeni nu mai avea încredere în nimeni și de aici iarăși morți, deși nu exista niciun otrăvit.
Mai încoace, acum patru ani și ceva, tragedia de la Clubul Colectiv! Un potop de informații din spațiul public dădea drept sigur faptul că numărul celor care au murit în nenorocire este mult mai mare decât în realitate. Vinovați de asemenea nelegiuire erau scoși medicii. Fie plătiți, fie la ordin, aceștia ascundeau cadavrele! Nici atunci nu și-a pus nimeni problema că așa ceva este practic imposibil, dintr-un motiv cât se poate de simplu: lista celor cărora le dispăruse cineva plecat de acasă la blestematul acela de concert trebuia să coincidă la perfecție cu aceea a identităților cadavrelor scoase de acolo, plus a acelora care au decedat ulterior, în spitale. O singură neconcordanță ar fi detonat un scandal uriaș. Plus că cine și-ar fi asumat comiterea unei asemenea nemernicii și în vederea a ce?
Ajungem și la zi! Dacă în Cazul Colectiv medicii au fost acuzați că au ascuns cadavre, pentru ca socoteala morții să iasă cât mai mică, în Cazul Pandemiei acuzația este că au umflat numărul celor morți din cauza acestui virus criminal. Cum? Prin falsificarea „Certificatelor medicale constatatoare ale deceselor”.
La puțină vreme după declararea stării de urgență, „rețele de socializare” au început să fie bombardate cu informații potrivit cărora familiilor celor decedați din diverse cauze, fie medicii care eliberau „Certificatul medical constatator al decesului”, fie alte autorități, le propuneau diverse sume de bani pentru ca să accepte Covid-19 drept cauză a morții. Numitorul comun al acestor „știri” era faptul că propunerea, invariabil respinsă, fusese făcută fie „unor cunoscuți de-ai mei, oameni serioși”, fie „unor rude de-ale mele”.
Am numărat 24 de asemenea „știri” în care am solicitat date care să-mi permită investigarea jurnalistică a ceea ce s-a petrecut. Câțiva au dat înapoi, „nu sunt sigur, am auzit și eu, nu mă bag în așa ceva”, câțiva pur și simplu nu mi-au răspuns, o persoană a recunoscut că „le-am înflorit și eu, ce mă bați la cap”, o altă persoană a retractat public, recunoscând „m-am luat după o bârfă și nu am verificat veridicitatea faptului că cineva ar fi propus, pentru o sumă de bani, schimbarea cauzei decesului”, iar câțiva au luat legătura cu cei de la chiar auziseră așa ceva și au intrat și ei în variantele de mai sus. Într-un singur caz, o persoană a declarat public că i s-a propus lui așa ceva, dar când a fost contactată de jurnaliști nu a mai recunoscut varianta inițială, ci o alta, una din care nu reieșea nimic.
Verificările pe care am încercat să le fac ar fi fost oricum inutile, pentru mine fiind limpede că aceste zvonuri acreditau absurdități. Nu văd cum un medic, căci doar medicii eliberează asemenea certificate, ar putea trece în document altceva decât ceea ce constată din examinarea cadavrului și a documentelor medicale privitoare la trecutul medical al decedatului. Orice altceva ar însemna că este posibilă la orice oră camuflarea unei crime sub o cauză medicală.
Pe de altă parte, de unde banii care ar fi promiși, pentru ca familia să accepte un asemenea fals? Și de ce să se dea bani aparținătorilor? Ei nu au nici cea mai mică legătura cu datele înscrise în Certificat! În el nu apar decât datele constatate de medic, familia nu are absolut nimic de spus. Nu în ultimul rând, dacă acceptăm absurdul, dacă admitem că un medic și-a pierdut mințile și comite un asemenea fals în cel mai important document medico-legal cu putință, de ce să dea niște bani unora care nu au nicio treabă cu conținutul Certificatului? Doar ca să fie sigur că există probe că a comis un asemenea fals colosal?
Reiau: medicii ascund cadavre și medicii falsifică documente medico-legale mai importante chiar și decât o hotărâre judecătorească! Cine și de ce ar vrea să-i discrediteze pe medici în halul ăsta? Să fie vorba doar de prostie, sau de ceva mult mai grav? Așa cum ar fi, minarea încrederii populației în unul dintre stâlpii Națiunii, acela pe care i se sprijină Sănătatea și care împreună cu Învățământul și Biserica asigură trupul, mintea și sufletul Neamului.