Pentru creştinii ortodocşi şi greco-catolici, astăzi începe Săptămâna Mare. Aceasta este ultima săptămână din postul Paştelui şi are menirea de a-i pregăti pe credincioşi pentru Înviere.
Este săptămâna în care au loc cele mai importante evenimente din istoria mântuirii, începând cu ultimele învăţături trimise de Hristos ucenicilor Săi şi sfârşind prin Jertfa de pe cruce, punct culminant al întregii activităţi a Mântuitorului: iertarea păcatelor omenirii. Luni. Primele trei zile ale Săptămânii Patimilor (sau Săptămânii Mari) ne amintesc de ultimele sfaturi lăsate de Hristos ucenicilor Săi. Acestea sunt învăţăturile amintite în slujba Ceasurilor. Slujbele Utreniei (numită denie) săvârşită în serile Duminicii Floriilor şi a zilelor de luni şi marţi din Săptămâna Patimilor sunt grupate în jurul temei Mirelui, inspirate din Pilda celor zece fecioare care cheamă la pregătirea pentru A Doua Venire a lui Hristos, căci „în mijlocul nopţii vine furul“. Marţi. Se face pomenirea celor zece fecioare din Sfânta Evanghelie. Miercurea Mare. Se săvârşeşte Taina Sfântului Maslu, în amintirea ungerii lui Hristos cu mir, în Betania. La sfârşitul slujbei, preotul îi unge pe credincioşi cu Sfântul Mir. Tot în această zi se pomeneşte vinderea lui Iisus de către Iuda. Joia Mare. Acest moment aminteşte de prezenţa lui Hristos pe pământ la momentul Cinei celei de Taină. În unele locuri se face Slujba spălării picioarelor, amintind de gestul lui Hristos care a spălat picioarele ucenicilor, după Cină. Seara se face Utrenia pentru Vinerea Patimilor, cu Denia celor 12 Evanghelii. Vinerea Mare. Începe cu citirea Ceasurilor împărăteşti, în timpul căreia se face amintirea coborârii trupului Mântuitorului de pe Cruce. Preotul este cel care împlineş te coborârea de pe Cruce: el ia trupul Mântuitorului, simbolizat de Sfântul Epitaf (pânza pe care este pictată sau brodată imaginea lui Hristos) şi îl aşază în mijlocul bisericii pe o masă care închipuie Mormântul Mântuitorului. În timpul slujbei de seară, numită a Prohodului Domnului (sau a Plângerii la mormânt), preotul ia Sf. Epitaf, ducându-l, în procesiune, în jurul bisericii înainte de a-l aşeza în Altar, pe Sfânta Masă (unde urmează să rămână până în miercurea din ajunul Înălţării Domnului). Procesiunea, urmată de credincioş ii care poartă în mâini lumânări aprinse, simbolizează coborârea lui Hristos la Iad.
Sâmbăta Mare. Se slujesc Vecernia şi Sfânta Liturghie a Sf. Vasile cel Mare, cu citiri din Psalmi şi binecuvântările Învierii, care amintesc de coborârea Mântuitorului la Iad, semnificând „Prima înviere“ a lui Adam şi biruinţa asupra morţii.