Noul an la Centrul Dansului s-a deschis cu vernisajul unei expozitii-manifest, plina de caricaturi semnate Dan Perjovschi.
Artistul vizual roman Dan Perjovschi a pus „La zid”, la Centrul National al Dansului Bucuresti (CNDB), „puterea” si „mitocania din societatea romaneasca”, in deschiderea noului an al institutiei de arta contemporana din cladirea Teatrului National.
„Interventia” artistului pe zidul mare si alb al Centrului, vernisata ieri, este un protest fata de posibilitatea mutarii institutiei, avand in vedere ca anul acesta vor incepe lucrarile de renovare a cladirii TNB.
„Centrul Dansului e una dintre cele mai misto institutii din Romania”, si-a justificat Dan Perjovschi - artistul care a desenat mai mult pe la New York, Londra, Venetia si Sydney - alegerea peretelui romanesc pe care a desenat, timp de o luna, caricaturile sale.
„Eu am mare grija unde apar, pentru ca sunt efemer, lucrarile mele trec. Am vrut sa fac un proiect care sa stea. Norocul e ca viziunea manageriala o sa ma ajute sa treaca si asta”, a spus artistul, cu referire la evacuare. Caricaturile marca Perjovschi „inseamna niste zeci de mii de euro”, a declarat artistul pentru EVZ. Dar poate sa-i dea „orice alta institutie romaneasca toti banii din lume, nu le-ar picta niciun perete”.
Expozitie non-stop Potrivit autorului, „La zid” este „o lucrare de arta pe care, daca vine cineva sa numere inventarul la CNDB, va trebui sa o ia in calcul. Cand toate se vor muta, exista decizia de a omori o piesa de arta”. Imaginile si cuvintele critice la adresa societatii in care traim, inscrise de Perjovschi pe „peretele troian”, vor putea fi vazute si citite de public, 24 de ore din 24. „Expozitia este deschisa pe termen nelimitat, pana cand, probabil, un picamar va distruge aceste desene”, a punctat Mihai Mihalcea, directorul CNDB.
Evenimentul de deschidere a noului an la Centrul Dansului a fost un bun prilej si pentru punctarea planurilor de viitor. „O sa avem grija sa ramanem in aceasta expresie, „Oameni care misca lumea”„, a spus Vava Stefanescu, directorul artistic al institutiei inaugurate in urma cu doi ani.
AMBITII
Proiecte 2008
O revista de dans si ateliere cu liceeni sunt noutatile de la Centrul Dansului.
> Elevi din liceele Capitalei, deocamdata din Sectorul 1, vor participa la ateliere de dans, in cadrul „CNDB pentru toti”. Adolescentii vor fi si personaje intr-un spectacol, dar si coregrafi ai unui eveniment.
> La cererea publicului, pe 28 ianuarie vor reincepe si cursurile de dans pentru neprofesionisti, iar in fiecare joi vor rula, din nou, filme la cinematograful de dans.
> In luna mai, coregraful norvegian Brynjar Bandlien, care s-a stabilit in Romania, va prezenta piesa „Stil”.
> „What to affirm, what to perform?” este proiectul prin care se doreste descoperirea istoriei dansului contemporan in Romania. Se vor colecta informatii din arhive publice sau personale, se va colabora cu antropologi, sociologi si teoreticieni, iar informatiile vor fi utile pentru lansarea unei reviste de dans.
"Cred ca profesorii mei sunt oripilati de ceea ce fac"
Peretele acesta e Romania lui Dan Perjovschi? Nu stiu daca as spune chiar asa. Eu am vrut sa arat practica mea, sa n-o vezi numai in poze. Asta si pentru cei carora le place practica mea, dar si pentru cei carora le displace in mod profund. Acum toti au in fata obiectul si se pot pronunta. Cred ca profesorii mei de la scoala sunt oripilati de ceea ce fac eu. Poate nu toti, dar e posibil sa fie unii care nu inteleg cum e posibil asa ceva.
Decizia de a face lucrarea mea aici si asa a venit din mai multe directii. Odata, ca Centrul National al Dansului face ceva contemporan, iar eu am pretentia ca fac ceva contemporan. Apoi, ca ei experimenteaza si risca in expresie, fac lucruri care se departeaza de modul clasic de intelegere a artei, la fel ca in cazul meu.
Ce sa inteleaga publicul din insemnele acestea? Ce vrea. Eu nu fac o contabilitate a problemelor romanesti, dar ma leg de anumite lucruri care descriu spatiul in care traim. Ei, aici, la CNDB, incearca sa gaseasca modul contemporan de expresie a corpului si a gandirii, prin miscare, prin muzica. Eu spun: <Bun, voi gasiti expresia asta, dar ea sta in aceasta realitate sociala de aici. Si-atunci, modul in care voi veti fi vazuti sau intelesi depinde si de bordurile lu’ ala, si de bradu’ cel mai inalt...
Numai o parte din semnele acestea sunt noi, unele fac parte din panoplia mea de desene, unele au fost reproduse si in „Revista 22”. Aici le recontextualizez, pun cuvintele intr-o alta fraza. Am fost intrebat, la un moment dat, daca eu nu mai si laud pe cineva? Da’ critica e o forma de atentie. Eu ma uit, chiar nu mi-e indiferent ce se intampla, ma uit cu pasiune si cu atentie la chestiile din jur. Si vorbesc despre ele cum stiu eu mai bine.
Cat valoreaza lucrarea de la Centrul Dansului? Sa spunem asa: daca as fi invitat undeva sa fac un desen care sa ramana permanent - nu s-a intamplat pana acum - ar insemna niste zeci de mii de euro, pentru ca n-as face asta gratis, as negocia serios. O parte foarte importanta din arta mea este ca trece, ca sa lase loc, fie unui nou proiect al meu, fie proiectului altcuiva. Si faptul ca-l stabilizez, asta costa. Daca mi-ar cere sa le desenez un perete, oricare dintre institutiile de stat din tara asta, cu toti banii din lume, n-as face-o. Dar nu se va intampla asta. Este o alta problema romaneasca: se arunca sute de mii de euro pe zeci de mii de prostii de monumente sau fresce imbecile…
Veti suferi daca lucrarea aceasta va disparea odata cu renovarea cladirii Teatrului National?Eu nu sufar, mingea e in alta parte acum. O sa se intample asa: cei care o sa renoveze, fie o sa ignore aceasta problema - si asta spune ceva despre abilitatile culturale si intelegerea administratiei romanesti -, fie, nu stiu, o vor trata ca pe un lucru minimal. Eu sper, ca macar in cazul unor oameni de decizie, o intrebare, totusi, sa apara.
Si nu e numai implantul meu aici, mai sunt vreo doua-trei desene, care tin de alte stiluri, dar si acelea sunt valoroase. Eu asta as vrea sa inteleaga administratia noastra culturala sau politica: o pagina scrisa de-un scriitor, un desen de-al meu si tot Festivalul Enescu sunt pe acelasi plan. Daca tratezi cu aceeasi incredere si investitie lucrurile astea, vei ajunge departe. Daca le categorisesti in functie de diverse interese, care sunt conjuncturale, o sa ai o cultura pe masura. Conjuncturala.
De cand nu ati mai desenat acasa? In ultima vreme a mai desenat la Iasi si la Bucuresti, la Gradina Botanica. Dar cine se mai duce acolo? Mai exista un proiect facut de mine, la Cluj, intr-un spatiu independent care se va inchide. Asa sunt eu, closer. Din pacate, noi, artistii, suntem mobili cand plecam in Occident, in propria noastra tara nu suntem. N-avem nici bani, nici cereri. Eu nu am o problema ca artist, sunt cunoscut si in tara, desi nu la fel ca afara.
Dar institutional am o problema. Am vrut sa arat ca si daca nu apartii niciunui fel de institutie, poti sa faci cariera internationala, iar expozitiile mele personale de peste hotare sunt o dovada in acest sens. E un fel de scoala alternativa prin recul. Si tin la modelul acesta.
Ce planuri aveti pentru 2008? Urmeaza sa plec luna aceasta la New York, unde am o noua expozitie internationala, in parteneriat cu ICR, la o galerie din Chelsea. Pe 19 ianuarie este vernisajul la New York, iar pe 1 februarie, un alt vernisaj, la Berlin. Intre ele, trebuie sa ajung la Sidney. In Romania, deocamdata imi iau o pauza pana in noiembrie, cand voi avea un proiect la Galeria Posibila din Bucuresti.