În ciuda evenimentelor negative, a valurilor de rasism sau a imaginii defavorabile pe care o au românii din Italia, arta românească nu resimte aceste handicapuri. Valoarea artiştilor români este recunoscută şi apreciată. Printre aceștia, pictorul român, Viorel Lăzărescu, a organizat expoziţii personale în Peninsulă, ultima dintre ele foarte importantă, având loc în decembrie, la Florenţa.

Artistul român de 55 de ani a absolvit, în 1977, Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu". Pe parcursul carierei sale a participat la expoziţii personale sau colective, în România şi străinătate.

Când aţi organizat prima expoziţie şi unde aţi mai expus ulterior? Viorel Lăzărescu: După absolvirea institutului am participat la multe expoziţii colective, dar cu un eveniment personal debutat în 1982, în Bucureşti, la galeria "Eforie". Au urmat numeroase alte prezentări ale lucrărilor mele, în mai multe galerii din Capitală. Între 1986-1989 am fost prezent şi la Muzeul de artă din Craiova.

În afara ţării aţi fost prezent în mod special în Italia. De ce tocmai această ţară? În adolescenţă am cunoscut mulţi artişti italieni, prin intermediul tatălui meu care era un foarte bun vorbitor de limbă italiană. De atunci, am intrat în contact cu obiceiurile şi tradiţiile lor şi datorită acestui fapt m-am legat sentimental de Italia.

Când aţi vizitat pentru prima dată Italia? Am descoperit-o aş putea spune, cu ocazia unei excursii de studii în anul 1979. Atunci am fost împreună cu alţii doi pictori români şi buni prieteni, Traian şi Angela Brădean. M-am îndrăgostit practic de această ţară care musteşte de artă şi cultură, iar legătura a devenit tot mai puternică.

Când a avut loc debutul în afara României? Am debutat în Italia în august 1988, cu o expoziţie personală la Cecina, Livorno. Prin intermediul unor buni prieteni am cunoscut primarul şi consilierul cu probleme de cultură care, văzându-mi o parte dintre lucrări, mi-au propus acea expoziţie. Tot în această localitate am mai fost prezent cu lucrări şi în următorii doi ani, iar ultima dată, chiar în 2008, cu ocazia zilei naţionale a României.

În ce alte oraşe aţi mai avut expoziții? Am fost prezent aproape în fiecare an prin expoziţii personale sau colective. Printre cele mai reprezentative au fost cele personale de la "Centro Tibaldi -  San Siro", de la Milano, la galeria "Florence Arte" şi la sediul "Giullari", ultimele la Firenze. În anul 1994 am participat la o expoziţie de grup în galeria "Modigliani", din Milano, unde am obţinut primul premiu pentru pictură.

Cu ce dificultăţi v-aţi confruntat în Italia? Când ai prieteni de nădejde, atunci şi problemele sunt puţine. Mereu este nevoie de un sprijin cât de mic, chiar şi  moral atunci cand organizezi ceva în nume personal. Un mare prieten al meu, Giuseppe Audino Giovani, iubitor de artă, a fost mereu alături de mine. Mai pot menţiona ca prieteni foarte apropiati de artiştii Romano Signori, Claudio Peri, Fabrizio Sandroni și mulţi alții care m-au primit şi tratat mereu cu prietenie şi respect.

Cui se adresează lucrările dumneavoastră? Lucrările mele se adreseaza sufletului şi deci, celor ce recepţioneaza şi se emoţioneză în faţa creaţiilor. Vreau să spun că  publicul nu este delimitat de criterii culturale, etnice sau de altă natură. Ţine de sensibilitatea fiecăruia, iar aprecierile le-am primit de la artişti sau persoane simple, dar cu care mă găseam pe aceeaşi lungime de undă, vibram împreună, realizând acea stare de confort care te face să  visezi frumos cu ochii deschişi.

Românii au fost prezenţi la expoziţiile organizate în Italia? La toate expoziţiile mele organizate în Italia au participat şi români. I-am simţit mândri că sunt prezenţi la un eveniment cultural care oglindeşte parte din sufletul românesc, ce vine în contrast cu starea de spirit creată, cred eu, în mod artificial şi neconformă cu realitatea.

Aţi simţit, mai ales în ultimii ani, o atitudine ostilă pentru faptul că sunteţi român? Categoric nu. Şi nu cred că artiştii români, în general, au avut de suferit în urma aşa-zisei "imagini defavorabile" sau a unor tensiuni sociale. În plan cultural depinde mult de mediul în care te afli, de educaţia şi profesionalismul fiecăruia, de mesajul pe care îl transmiţi ca om, prin creatia ta şi prin comportamentul tău.

În luna decembrie aţi fost prezent cu lucrări la Firenze. Ați sperat să aveţi un public românesc mai consistent? Am fost deosebit de încântat să fiu vizitat şi apreciat de către conaţionalii mei. Am fost prezent la vernisajul expoziţiei "Attraversando  l’Universo", care a avut loc în data de 6 decembrie, la galeria "FYR Art Galleries" şi pe 7 decembrie la "B&B De’Benci", unde am inaugurat expoziţia cu caracter permanent "Viorel Lazarescu - Cosmiche Metamorfosi". Ambele au fost prezentate de criticul de artă Umberto Putzu. Evenimentul a fost prezentat şi de un alt critic de artă, Fabrizio Borghini, în cadrul emisiunii de televiziune "Incontri con l’Arte", de la postul "Toscana TV".

Aveţi un ultim mesaj pentru cititorii ziarului nostru? Când îţi place ceea ce faci, nu bagi în seamă dificultățile inerente şi, dacă pe parcurs ai  satisfacţii, fiind apreciat ca artist şi ca om, înseamnă că eşti împlinit. În încheiere aş spune: "creaţia este o continuă  suferinţă, dar şi o permanentă satisfacţie".