Am citit recent cele trei volume de documente din arhiva fostei Securități dedicate părintelui Arsenie Boca și am remarcat similitudinea metodelor folosite de organele represive ale Statului reprezentat de Ion Antonescu, Petru Groza, Gheorghe Gheorghiu-Dej, sau Nicolae Ceaușescu.
O să iau ca exemplu modul în care a fost transformat pr. Arsenie Boca dintr-un monah de vocație într-un membru al Mișcării Legionare.
Prima mențiune o găsim într-o notă informativă din 5 iunie 1943: „ În urma deselor vizite făcute de mai mulți legionari identificați personal la mănăstirea Brâncoveanu, BĂNUIM că preotul Arsenie Boca de la această mănăstire este un înfocat legionar și credeam că face chiar parte din conducerea clandestina legionară, însă este foarte greu de prins fiind chiar sub scutul mitropolitului Nicolae al Ardealului”.
Nota informativă se încheie cu o propoziție demnă de Caragiale: Informațiunea este sigură. Semnează șeful postului de Jandarmi din Sâmbăta de Sus – J. Plot.
Iată cum o bănuială devine în cinci rânduri o informațiune sigură. O sentință stupidă, bazată pe faptul că la mănăstire din Sâmbăta de Sus veneau și foști membri ai Legiunii, o ștampilă falsă care avea să-l urmărească pe părintele Arsenie Boca timp de 46 de ani.
De ce se temea Siguranța lui Ion Antonescu de pr. Arsenie Boca. Răspunsul ni-l dă tot o notă informativă, din iulie 1943: „În concluzie, în urma contactului avut cu călugărul Arsenie toate persoanele manifestă o adâncă încredere față de acesta, care nu poate fi combătută prin nici un argument. Din toate conversațiile lor despre călugăr se poate observa că în viitor acest călugăr va avea un rol mare în țară. Din toate predicile călugărului se poate observa intenția lui de a crea spirit de sacrificiu pe temeiul credinței, profețind o luptă mare când fiecare va trebui să sufere pentru mântuirea sufletească și pentru îndreptarea lumii pe căile bune”.
O concluzie corectă. Surprinzător de corectă, care însă nu avea să-i convingă de neimplicarea pr. Arsenie Boca în treburile lumești. Ca în filmele proaste din anii 50, inacțiunea este o dovadă a acțiunii: „În decursul de la 13-18 VIII a.c. nu a venit la mănăstire nici un legionar, lucru care dă de bănuit. Se vor evita de legionari zilele mari, când bănuie că fi supravegheați”.
Extrem de zelos, în decembrie 1943, șeful de post raportează că intenția pr. Arsenie Boca de a-și construi o chilie în munte este un indiciu că vrea să adăpostească legionari. Numai că, de această dată, până și lui i se pare o gogoriță, așa că încheie: „Informațiunea nesigură, așa cum s-a primit”.
Popularitatea de care se bucura Arsenie Boca îngrijora chiar și în 1944 când Agentura Ardeal transmitea că „duminică 20 februarie a.c. Mitropolia din Sibiu a fost transformată în loc de pelerinaj, iar dovedindu-se neîncăpătoare, pentru marele număr de credincioși și ostași ai domnului veniți din diverse părți ale Ardealului, pentru asculta predicile călugărului Arsenie Boca, de la mănăstirea Brâncovenească”.
Prima are stare are loc în 1945 din ordinul părintelui Constantin Burducea, ministru al Cultelor din 6 martie 1945 până în 30 noiembrie 1946.
Raportul șefului Biroului de siguranță comisar Filip Nicolae este în același spirit, cel puțin ciudat, ca să nu zic prostesc: ”În ceea ce privește activitatea politică putem lansa presupunerea bazată pe un adevăr mai mult decât probabil că în această mănăstire mai dăinuiește încă o atmosferă de admirație vădită pentru legionarism, aceasta cu atât mai mult că aici a fost locașul în care a fost internat ex. Mareșalul Antonescu care era vizitat des la timpul său de corifeii și promotorii politicii naziste și legionare, astfel că aceștia au știut să lase urme adânci și reminiscențe care nu pot dispărea cu ușurință, decât printr-o completă despărțire a celor ce au fost întrecut prin aceste locuri, în caz contrar germanul conducător al distrugerii și subminării noastre politice va găsi și aici un teren slab și propice dezvoltării lui.
Dovada materială privind exteriorizarea aceste simpatii nu avem, întrucât sunt prea bine cunoscute metodele celor ce le nutresc, însă experiența trecutului și cea a prezentului în care dau dreptul să ne emitem presupunerile care fac obiectul celor arătate în prezent referat.”
Am citit și am recitit fraza greoaie, stupidă și plină de fracturi logice. O presupunere lansată pe un adevăr probabil, fără dovezi materiale, dar asta nu-i împiedică să transforme presupunerile în sentințe.
O să sar peste alte asemenea exemple stupide, pentru a ajunge acolo unde vă spuneam la începutul materialului. În 1948, Serviciul Județean de Securitate Făgăraș consemnează în fișa sa personală:
ACTIVITATE POLITICĂ
Înainte de 23 august 1944.
A fost simpatizant al mișcării legionare încă din anul 1933
După 23 August 1944
A adăpostit diferiți legionari în mănăstire unde am făcut serviciu și a dat prilej să se adune pentru consfătuiri și adunări cu caracter legionar. A ținut tot timpul contact cu legionarii din județ și din alte orașe
Deși vorbim despre lucruri tragice, despre destine distruse prin exces de zel și prostie nemăsurată, o să închei cu un citat din Conu Leonida: „Omul, bunioară, de par egzamplu, dintr-un nu-ştiu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intră la o idee; a intrat la o idee? fandacsia e gata; ei! şi după aia din fandacsie cade în ipohondrie. Pe urmă, fireşte, şi nimica mişcă.”.
Un citat pe care v-aș ruga să-l citiți ca fiind dintr-o tragedie, nu dintr-o comedie.
HRISTOS A ÎNVIAT!