Am anunțat, duminică, la postul de televiziune B1, că Părintele Arsenie Boca urmează să fie canonizat de Biserica Ortodoxă Română cu numele de „Sfântul Arsenie de la Prislop”, iar data de prăznuire va fi 28 noiembrie. Dată la care „duhovnicul Ardealului” a trecut la cele veșnice.
Canonizarea, adică trecerea în rândul sfinților, este inevitabilă! Din informațiile mele, Comisia de Canonizare a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și-a terminat lucrările. Vrednicul nostru Patriarh a achiesat la raportul comisiei, evident după ce a cerut explicații clare, lămuritoare și documentate în privința unei așa-zise teozofii sau unor practici necreștine care i se atribuie pe nedrept părintelui Boca. În ciuda tuturor clevetitorilor, Părintele Patriarh, ucenic al celui mai mare teolog al României – profesorul Dumitru Stăniloae – este „pentru” canonizare. Dar a vrut ca lucrurile să fie așezate în rânduială, nu ca un val de presiune, de slavă deșartă! De Boca-manie! De false fenomene religioase, de noi Maglavituri! Știu ce vorbesc. Nu-l acuzați pe Prea Fericitul Patriarh de temporizare. Cine ne-a îmbogățit calendarul cu sfinți români? Nu Patriarhul Daniel? Poate, zic poate, răspunsurile ar trebui căutate la un arghirofil care, în senilitatea sa, confundă întîlnirile conspirative cu pădurile la care visează!
„Sper din toată inima – şi sunt convins că aşa se va întâmpla – că Părintele Arsenie Boca va îmbogăţi ceata sfinţilor români din Cer. Nu ştiu dacă azi, dar cu certitudine mâine, oricât de departe ar fi acest mâine! Noi ştim doar că neam adus o modestă contribuţie la acest monument de demnitate românească şi trăire ortodoxă”, scriam în prefața celui de-al treilea volum de Documente publicat în 2016 de editura Agnos. Pe 31 octombrie 2016, la Mănăstirea Prislop, sub președinția Înalt Prea Sfințitului Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, s-au desfășurat lucrările Comisiei speciale teologice mitropolitane în vederea întocmirii dosarului pentru propunerea de canonizare a pă- rintelui Arsenie Boca.
Membrii Comisiei au categorisit literatura legată de Părintele Arsenie astfel: a. Lucrări autentice ale Părintelui Arsenie. b. Mărturii și documente despre viața și activitatea părintelui Arsenie din dosarele securității, regăsite în cărțile tipărite la Editura Agnos, respectiv Părintele Arsenie Boca în Arhivele Securității, vol. I (Sâmbăta de Sus, 1943-1949), Sibiu, Editura Agnos, 2013, 298 p. cu anexe foto; vol. II (Prislop, 1950-1959), Sibiu, Editura Agnos, 2014, 703 p, cu foto, editori dr. Florian Bichir, Romeo Petrașciuc și Raluca Todorel. c. Cărți de evlavie la adresa Părintelui Arsenie”. 2.400 de pagini și mărturii! Nu o luați ca pe o mândrie, ci ca pe o notă personală.
Când am început, în 2013, această aventură spirituală alături de iubiţii mei prieteni Romeo Petraşciuc şi Raluca Toderel, România nu era lovită de minunism, de Boca-manie. Vrăjitoarele nu umpleau ziarele la mica publicitate cu anunţuri precum „îmi iau puterea de la mormântul sfânt de la Prislop”, nebunii nu se încumeteau să-l dezgroape, iar tarabele nu se îndoiau sub broşuri în care apar fabulaţii de genul: „Părintele zbura, l-am văzut eu cu ochii mei”.
Demersul nostru a fost unul profund ştiinţific, academic. Pentru prima oară s-a publicat integral dosarul de securitate al Părintelui Arsenie Boca (cu toate numele sale adiacente cu care apare în dosarele de urmărire: Arsenie Boca, Arsenie Boca Zian, Boka Zian, Zian Vălean sau Boca Vălean Zian, lucru care a scăpat numeroşilor editori sau autori). O cercetare academică nu se poate face decât studiind documentele în integralitatea lor, iar acest lucru a fost posibil ca urmare a unui protocol cu Consiliul Naţional al Studierii Arhivelor Securităţii (CNSAS).
Volumele, apărute în 2013, 2014, respectiv 2016, au avut un succes colosal. Cum era de aşteptat, au avut parte şi de piraţi, care s-au grăbit să le copieze deşi n-au călcat în viaţa lor prin vreo arhivă. De fapt, e bine ca încet-încet, via- ţa acestui mare duhovic al României – poate cel mai mare – să fie cunoscută. Abia aștept ca Părintelui Arsenie Boca să fie trecut în rândul Sfânţilor, în binecuvântatul Sinaxar românesc. Și, dacă am greșit data, vă rog să mă iertați, nu-i vina mea, poate se mai pun piedici! Ca de obicei, acolo unde sălășluieşte Duhul Sfânt, dă târcoale şi Necuratul.
Am încredere nelimitată în Patriarh și în Sfântul Sinod!
Oricum, cred că Părintelui prea puțin îi pasă de „omologarea” lui aici, pe Pământ!
P.S. Reacțiile sunt previzibile. După „Colectiv”, sluga lui Kiril și Putin canonizează un “legionar”. Slavă Domnului că Biserica are alte valori!