Există Turcia şi dincolo de litoralul Mării Mediterane. Este o Turcie vie, colorată, exuberantă, pasională, modernă, surprinzător de frumoasă. Iar expresia ei cea mai apropiată realităţii este capitala Ankara - care reprezintă practic media tuturor lucrurilor extraordinare din Turcia, începând cu Istanbulul şi terminând cu staţiunile-perlă de la Mediterană. Ankara este supranumită „inima Turciei.”
Să te îndrăgosteşti de Ankara este cel mai uşor lucru din lume. Şi asta pentru că aici se întâlnesc atât de bine Occidentul şi Orientul, modernul şi tradiţia, mâncarea delicioasă, soarele, pasiunea şi pofta de viaţă. Nu degeaba Ankara i-a „furat” titlul de capitală Istanbulului.
Toate străzile de aici sunt modernizate, casele sunt fie noi, fie recent renovate, astfel încât faţadele decent colorate şi netede relevă un oraş modern şi îngrijit, un adevărat centru administrativ. Însă totodată pofta de istorie şi de întâlnire cu trecutul este satisfăcută de vechea cetate dintre zidurile care protejau odată Ankara, dar care astăzi sunt ele protejate de metropola ce a crescut exponenţial în jurul lor.
În interiorul zidurilor atât de vechi, încât realmente şi-au pierdut originea în istorie, străzile sunt înguste şi întortocheate, casele din lemn sau cărămidă, lipite unele de altele, au devenit hoteluri, restaurante sau magazine de suveniruri, iar negustorii îşi vând marfa de parcă ar trăi şi acum pe vremea Imperiului Otoman.
Bijuterii din argint îmbogăţit de timp sau bijuterii noi, tutun pentru pipă, broboade şi eşarfe din cele mai fine mătăsuri, amulete, cercei coloraţi şi lucraţi manual din aramă - toate aceste mărfuri îşi aşteaptă clienţii în vechea cetate. Însă adevăratul premiu pentru cei care caută drumul până la zidurile vechi este priveliştea asupra oraşului, care, într-o zi fără nori, îţi taie respiraţia. Zidurile vechii cetăţi, despre care se crede ca datează încă de pe vremea Imperiului Roman şi care au fost dărâmate şi reconstruite de nenumărate ori de-a lungul istoriei, sunt ridicate pe una dintre cele mai înalte coline din oraş, oferind o privelişte încântătoare.
Narghilea, baclava, cafea turcească
Dincolo de zidurile vechii cetăţi a crescut un oraş fermecător. Epitetele mari în care este descrisă Ankara nu sunt gratuite şi se datorează în bună parte turcilor, ospitalieri, mereu cu poftă de viaţă şi dornici să vă arate ce are mai bun ţara lor de oferit. Spre exemplu, serile la una din terasele din centru. Dacă scăpaţi cu bine de insistenţa copiilor de ţigani turci în a vă vinde şerveţele ori alte nimicuri în schimbul a câtorva lire turceşti, fără să vă pierdeţi răbdarea, atunci nimic nu vă mai poate opri din a avea o seară extraordinară.
ORDINE. Ankara este o capitală ordonată, cu străzi refăcute şi locuinţe renovate.
Muzică turcească live - orientală sau chiar folk, bere turcească, joc de table - ce poate fi închiriat pentru un preţ derizoriu, cafea turcească, baclava şi, bineînţeles, narghilea, disponibilă într-o paletă mare de arome. Terasa, indiferent de numele ei, va fi mereu plină, iar oamenii de la mese vor fi mereu veseli. Vor vorbi tare, vor cânta şi poate chiar vor dansa.
Moscheea Kocatepe, pentru 100.000 de credincioşi
Un obiectiv pe care nu îl puteţi rata în Ankara este Moscheea Kocatepe, una dintre cele mai mari astfel de locaşuri din lume. Proiectul moscheii a fost unul extrem de ambiţios. Construcţia sa a început în 1957, dar a fost oprită deoarce se considera că arhitectura este prea inovativă pentru lumea musulmană. Lucrările au fost reluate ulterior, după un proiect pe alocuri modificat, şi au fost finalizate în 1987.
Impunătoare, complet albă, cu patru minarete, moscheea poate adăposti până la 100.000 de credincioşi. Pentru a vizita interiorul somptuos nu trebuie să plătiţi nimic, ci doar să vă descălţaţi la intrare. În permanenţă veţi vedea înăuntru oameni care se roagă. În interior impresionează picturile minuţioase, candelabrul mare din cristale, covorul foarte moale, domul imens. Kocatepe este fără îndoială un templu al lumii musulmane.
125 de metri deasupra pământului
O altă oprire obligatorie în Ankara este turnul Atakule, înalt de 125 de metri, situat pe dealul districtului Cankaya. În schimbul a 2,5 lire turceşti, aveţi acces la unul din lifturile care vă vor duce în vârful turnului. Dacă aveţi rău de înălţime, nu vă faceţi probleme, pentru că platforma din capătul turnului este înconjurată de sticlă. Iar priveliştea întregii Ankara vă va lua orice fel de frică.
De acolo de sus, puteţi vedea cât de frumos se întinde oraşul între coline, puteţi compara deşertul sterp, pietros din afara oraşului cu oazele de verdeaţă de pe fiecare stradă din interiorul lui, veţi avea o imagine clară a cartierelor desenate parcă de-a lungul unor străzi perpendiculare, îngrijite şi vă veţi convinge că aţi ales să vizitaţi unul dintre cele mai frumoase oraşe ale lumii. Dacă vi se face foame după o asemenea experienţă, sunteţi la locul potrivit. Pentru că turnul adăposteşte o cafenea şi două restaurante chiar în partea lui superioară, dintre care unul este rotativ. „Sevilla” face o rotaţie de 360 de grade în timpul unei ore, oferindu-vă o privelişte completă asupra Ankarei.
Mausoleul lui Ataturk
Odată ce aţi păşit în Turcia, figura lui Ataturk vă va urma peste tot, în permanenţă: în tablourile de la hotel, pe bancnotele lirelor turceşti, indiferent de valoarea lor, în nume de străzi, de parcuri, de clădiri, ba chiar şi pe medalioanele pe care le poartă fetele la gât. Atât de mult îl adoră turcii pe Ataturk, încât la un moment dat au interzis accesul de la serverele din Turcia pe celebrul site Youtube din cauza unor filmuleţe defăimătoare la adresa „părintelui Turciei moderne.”
RECUNOŞTINŢĂ. Fondatorul Turciei moderne, Mustafa Kemal Ataturk (1881-1938), este un zeu în ţara sa.
Cum toată adoraţia pentru Ataturk trebuia concretizată într-un simbol, acesta este fără îndoială Mausoleul lui Ataturk din Ankara. O construcţie imensă, păzită de o gardă de onoare, care adăposteşte mormântul conducătorului, dar şi un muzeu cu obiecte ce i-au aparţinut acestuia. În muzeu puteţi admira o colecţie de cadouri primite de Ataturk de la liderii lumii, o statuie de ceară a conducătorului, obiecte de uz personal, inclusiv câinele împăiat al liderului ar şi scene reproduse din marile războaie duse de Turcia.
Notă pentru turişti
Fără îndoială că Turcia trebuie vizitată şi dincolo de plaja Mediteranei, pentru a putea descoperi cu adevărat societatea turcă şi oamenii ei extraordinari. Faptul că Turcia este poate cea mai liberală ţară musulmană face ca diferenţele de cult între localnici şi vizitatori să nu conteze practic în niciun fel. Pentru români va fi o surpriză să descopere în turcă mai multe cuvinte decât îşi imaginau aproape identice cu cele din limba română. Ca de exemplu „ciorbă”, „fasole”, ori îndemnul „haide”, precum multe alte cuvinte pe care le veţi descoperi întâmplător.