Sorin Ivănescu, de la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol”, a plagiat mai mulţi istorici specializaţi în istorie recentă, într-o teză de doctorat apreciată cu „magna cum laudae”, publicată la Junimea.
Pagini „la indigo”, pagini cu ordinea paragrafelor schimbată şi fraze în care modifici topica, preluate din cât mai multe cărţi şi studii de specialitate. Dacă eşti atent să citezi cât mai puţin materialul bibliografic, succesul este asigurat.
Un calificativ „magna cum laudae” la susţinerea tezei de doctorat compusă astfel şi publicarea la o editură celebră, finanţată din bani publici, devine firească. Potrivit mai multor cercetători de la CNSAS, aceasta este reţeta utlizată de un fost coleg de-al lor, de la Direcţia de Investigaţii, Sorin Ivănescu, astăzi cercetător la Institutul de Istorie „A.D.Xenopol”, din Iaşi, aparţinând Academiei Române.
„Securitatea în perioada 1948-1958. Organizare, metode obiective” este cartea acestuia, de peste 500 de pagini, apărută în 2009 la Junimea, editura condusă până ce s-a stins din viaţă de unchiul său, Cezar Ivănescu.
Eliminarea figurilor de stil ca tehnică de plagiat
Cercetătorii specializaţi în istorie recentă au recunoscut în aceasta, într-o proporţie covârşitoare, fragmente din propriile cercetări, publicate de-a lungul anilor în reviste sau volume. Cercetătorul Florian Banu, de la CNSAS, care a publicat şi el la începutul acestui an o carte despre evoluţia Securităţii în perioada 1948-1958, a avut surpriza să-şi regăsească propriile cuvinte în teza de doctorat susţinută la Iaşi.
Astfel, de exemplu, Florian Banu scria în 2008, într-un studiu în colaborare cu Luminiţa Banu, intitulat „Istoria Securităţii şi sursele ei”: „În primul rând, într-un regim post-totalitar, nodurile de interese legate de protejarea unor persoane implicate în activităţile fostului regim sunt numeroase şi extrem de încâlcite. De aici derivă o dificultate sporită în accederea la fonduri de arhivă relevante, privând istoricul de o bună parte a ceea ce înseamnă materie primă - informaţia documentară”.
La Sorin Ivănescu o frază ce exprimă aceeaşi idee e formulată aşa: „Într-un regim post-totalitar, interesele legate de protejarea unor persoane implicate în activităţile fostului regim duc la o dificultate sporită în accederea la fonduri de arhivă relevante, privând astfel istoricul de o bună parte a informaţiei documentare”.
„Tehnica folosită de domnul Ivănescu este simplă: utilizarea unor figuri de stil ce dau o notă prea personală textului, folosirea unor sintagme cu rol de sinonim, eliminarea unor adjective sau cuvinte de legătură”, acuză Florian Banu. În cartea lui Sorin Ivănescu se regăsesc şi paragrafe sau pagini întregi din studii semnate de Claudiu Secaşiu, membru în Colegiul CNSAS, şi istoricul Marius Oprea despre Serviciul de Informaţii al PCR, publicate în urmă cu mai bine de un deceniu.
Citare de arhive inaccesibile
Liviu Ţăranu, un alt cercetător de la CNSAS, şi-a regăsit şi el, ca şi alţi colegi, mai multe fragmente preluate dintr-un volum comun apărut în 2001, „Totalitarism şi rezistenţă”. „Domnul Ivănescu a făcut trimitere la o arhivă a MAI pe care eu am consultat-o pentru acel volum, accesibilă doar cercetătorilor de la CNSAS până în 2009, când am preluat-o noi. În mod normal, el ar fi trebuit să citeze studiul meu, nu arhiva pe care nu a consultat-o”, arată Ţăranu.
Directorul Arhivelor Naţionale, Dorin Dobrincu, şi-a regăsit şi el preluate fragmente necitate din studiile scrise despre consilierii sovietici, acuzându-l pe Ivănescu de impostură academică. „Am observat de mai multă vreme că are o problemă cu modalitatea de citare. În acest volum însă m-a frapat furtul de note. Citează surse ca şi cum le-ar fi văzut, dar la care fizic nu putea avea acces”, spune Dorin Dobrincu.
Acesta exemplifică prin Fondul de Arhivă al Comitetului Politic Executiv, de la Arhivele Naţionale, citat de Ivănescu, dar care nu există ca atare. El a fost numit astfel de istoricii care au avut acces limitat la acest fond după 1990 şi care au preluat denumirea din ştampila de pe documente. De asemenea, din lucrarea lui Ivănescu rezultă că ar fi consultat arhiva SRI, la care nu putea avea acces în perioada în care a fost deschisă, susţine Dobrincu.
„Sunt fiul tatălui meu”
Sorin Ivănescu susţine însă că, „în general, a făcut trimiteri pentru toate ideile pe care le-a preluat de la alţi autori” şi că documentele din arhivele fostei Securităţi sunt accesibile oricui. Acuzaţiile foştilor colegi nu ar fi decât o poliţă pentru modul în care s-a poziţionat în cadrul unui conflict notoriu de la Institutul „A.D.Xenopol” izbucnit în urmă cu câţiva ani.
Atunci, conducerea institutului, din care făcea parte academicianul Alexandru Zub ca director şi Dumitru Ivănescu, tatăl lui Sorin Ivănescu, în calitate de secretar ştiinţific, a fost dată în judecată de mai mulţi tineri cercetători pentru nerecunoaşterea alegerilor pentru Consiliul ştiinţific. Procesul a îngheţat în instanţă, când lui Zub i s-a terminat mandatul.
„Sunt fiul tatălui meu şi trebuia să plătesc, probabil, pentru asta. Chiar mă întrebam când va veni momentul”, se plânge Sorin Ivănescu, ţinând să precizeze că tatăl său nici nu a ştiut când s-a angajat la institut. „Până în 2000 am lucrat în învăţământul preuniversitar. În 2001 lucram la CNSAS şi m-am întâlnit în Bucureşti cu domnul Zub, care mi-a spus că există un post de cercetător la institut. M-am înscris la concurs şi l-am luat”, îşi explică evoluţia Ivănescu.
"Sunt fiul tatălui meu şi trebuia să plătesc, probabil, pentru asta. Chiar mă întrebam când va veni momentul.” SORIN IVĂNESCU, cercetător la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol”
PEPINIERĂ
Plagiate pe bandă
Sorin Ivănescu nu este primul cercetător de la „Xenopol” acuzat de plagiat. Tot din cadrul Departamentului de Istorie Contemporană, Cătălin Turliuc a fost acuzat public anul trecut că a plagiat masiv, tot în lucrarea de doctorat, „Organizarea României moderne. Statutul naţionalităţilor (1866-1918)” (Editura Performantica) în 2004.
Flavius Solomon, un coleg din institut, a scris un amplu articol despre plagiat în revista „Tribuna”, de la Cluj, şi în anuarul Institutului de Istorie din Cluj, pe care conducerea institutului de la Iaşi a refuzat să-l publice.
Flavius Solomon a acuzat şi faptul că lucrarea lui Turliuc are accente naţionaliste. Cazul a fost considerat cu atât mai grav cu cât Turliuc a primit, în 2006, Premiul „Kogălniceanu” al Academiei Române.
SANCŢIUNI
Comisie de etică
În România, plagiatul este incriminat de Legea 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe, precum şi de Legea 206/ 2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, potrivit căreia la nivelul Institutului unde lucrează Ivănescu ar trebui să existe o comisie de etică. Aceasta ar trebui să se sesizeze sau să fie sesizată şi să decidă eventuale sancţiuni.