Regizorul a inlocuit un actor si a dansat pe muzica Rolling Stones, la Nationalul clujean.
Merita sa vii pana la Cluj si sa vezi doua spectacole de-ale lui Andrei Serban, reprezentate succesiv in aceeasi seara, intr-un adevarat maraton teatral pe scena Nationalului „Lucian Blaga”.
Merita cu atat mai mult cu cat ai sansa sa-l vezi pe regizor in ipostaza de actor, jucand in ambele reprezentatii, dansand rock pe „High Tide and Green Grass” de Rolling Stones, „Venus in Furs” de Velvet Underground sau cantand „The Madcap Laughs” de Syd Barrett, mobilizand cu ardoare echipa intr-un experiment unic, pe fundalul cantecelor „Astronomy Domine” si „Jugband Blues” de Pink Floyd.
De dragul lui Beligan Actorul Petre Bacioiu, care interpreteaza rolul Max in piesa „Rock’n’Roll”, de Tom Stoppard si Louis, in „Don Juan in Soho”, ultimele doua premiere ale lui Andrei Serban montate pe scena Nationalului Clujean, s-a imbolnavit si nu a putut juca sambata seara.
Pentru ca actorul Radu Beligan facuse 14 ore alaturi de fiica sa, Lamia Beligan, venind din Bucuresti special pentru a vedea aceste spectacole, regizorul si Ion Vartic, directorul teatrului, au hotarat ca insusi Andrei Serban sa-l inlocuiasca pentru a nu dezamagi publicul si invitatii.
Spectatorii au avut astfel, timp de patru ore, sansa unui regal rar intalnit pe vreo scena a lumii, acela ca regizorul sa joace cu pasiune si cu un entuziasm molipsitor in propriile spectacole. Andrei Serban a experimentat pana la capat si a atins inca o data limitele implicarii regizorale totale.
„Profesor”, in realitate Spectatorii s-au intrebat cine a avut mai multe sanse sa se bucure de muzica celor de la „The Plastic People of the Univers” sau de „I’ll Be Your Baby Tonight” a lui Bob Dylan: regizorul, actorii sau toti impreuna? „Ceea ce s-a intamplat sambata seara a fost un moment unic, caci nu am mai jucat de cand eram la scoala, la clasa lui Fintesteanu”, a povestit Andrei Serban.
„Destinul a vrut ca tocmai am primit sambata dimineata al doilea Honoris Causa in Cluj ca un fel de simbol chiar in ziua cand jucam un profesor de la Cambridge care a ramas un comunist convins toata viata”, a spus regizorul despre rolul profesorului Max din „Rock’n’Roll”.
Piesa lui Tom Stoppard incepe cu Primavara de la Praga in 1968 si se incheie cu Revolutia de catifea si caderea comunismului in Cehoslovacia. Acoperind aproape 25 de ani din istoria blocurilor din Est, spectacolul, montat de Andrei Serban si Daniela Dima, spune povestea vietilor unor oameni, surprinsi la rascrucea istoriei, afectati atat de schimbarile politice, cat si de fenomenul rock’n’roll.
„Azi rockul e o parte nostalgica a istoriei. Piesa „Rock’n’roll” e despre disidenta, caderea comunismului si muzica rock... subiecte devenite nostalgice acum.
Tineretul poate fi educat prin teatru, caci, spre deosebire de noi, ei nu au trait Primavara de la Praga”, a precizat Serban, care a incheiat piesa anuntand concertul Rolling Stones de la Bucuresti, de pe 17 iulie, si punand sub semnul intrebarii totusi „schimbarea” de mentalitate. In spectacol apar si imagini video ale show-ului de la Praga, sustinut de celebra trupa de la inceputul anilor ‘90.
De la rock la Don Giovanni Ultima piesa a lui Patrick Marber, „Don Juan in Soho”, care a avut premiera absoluta pe 30 noiembrie 2006, la Teatrul Donmar Warehouse din Londra, in regia lui Michael Grandage, este o adaptare dupa Moliere. Spectacolul este o repovestire, in cheie moderna, a mitului cuceritorului Don Juan din Londra zilelor noastre.
Se critica libertatea de a nu mai respecta nicio valoare umana, iar atunci cand personajele peroreaza despre adevar, morala, religie, totul este de o superficialitate si o ipocrizie fara seaman. Spectacolul sta sub semnul muzicii lui Don Giovanni, opera lui Mozart, iar rolul lui Don Juan, DJ-ul modern si sfidator, este interpretat de Cornel Raileanu.
CONTROVERSAT
In razboi cu criticii Regizorul se afla in razboi cu critica teatrala romaneasca, in urma scandalului legat de retragerea sa de pe lista nominalizarilor pentru regie la UNITER, pentru spectacolul „Purificare”. Serban a criticat atunci sistemele romanesti de evaluare.
„S-a constituit un sindicat ascuns cu deviza „Nimic despre Andrei Serban”. Doamnele ofensate au decis sa foloseasca tactica veche comunista a ignorarii. Poti astfel sa-l faci sa dispara pe cel ce incomodeaza. In cazul meu va fi cam greu”, apreciaza regizorul.