Andrei Postelnicu: "Un diplomat american, cu care m-am intalnit zilele trecute, mi-a spus ca si-a inceput cariera la Departamentul de Stat dupa mai bine de 15 ani petrecuti in alte profesii."
Cariera diplomatica era, tehnic vorbind, a treia din viata lui profesionala. Persoana in cauza reflecta un mod de gandire strain Romaniei, care nu stie sa atraga cele mai bune resurse acolo unde are cel mai mult nevoie de ele.
Spre deosebire de sistemul american, unde agentiile guvernamentale recruteaza oameni in functie de experienta lor, cu scopul de a avea personalul cel mai bun cu putinta, sectorul public romanesc este intepenit in proiect, comportandu-se ca si cum ar avea prea multi oameni excelenti, nu turme de mediocritati cu atitudini de latifundiari. In unele cazuri, sectorul public pare sa faca un hobby sinistru din alungarea tinerilor care se intorc in tara cu dorinta sincera de a face ceva pentru Romania. In acelasi timp in care deplangem o generatie ahtiata dupa bani, manele si kitsch, ne batem joc de tineri educati si motivati de dorinta vie de a contribui la transformarea Romaniei. Iar exemplele abunda in acest sens.
Stiu cazul unui tanar cu zece ani de experienta in sectorul financiar atat in Londra, cat si New York, intors in tara sa lucreze la privatizari. Atat experienta sa, cat si un masterat de talie mondiala in administratia afacerilor nu au fost relevante pentru serviciul de resurse umane al agentiei unde urma sa fie incadrat. E
ra nevoie de diploma sa de bacalaureat si trei ani de experienta in sectorul public romanesc. A fost nevoie ca aceasta aberanta cerinta sa fie extirpata printr-o hotarare de guvern, pentru ca el sa poata fi angajat la respectiva agentie. Cateva luni mai tarziu a fost insa nevoit sa plece deoarece gandirea sa „prea vestica” deranja „vechea garda” - acei oameni care au facut praf vanzarea fabricii din Craiova catre Ford.
O alta tanara a fost pusa pe linia moarta in guvern, desi venise cu aspiratii de a da ceva inpoi societatii care o formase. Ea este doar unul dintre nenumaratele cazuri ale tinerilor care, vrand sa-si echivaleze studiile din strainatate, descopera ca diplome de la universitati de elita ale lumii nu sunt recunoscute in Romania. Un sistem de invatamant in profunda criza se comporta ca si cum e mai cu mot decat institutii educationale cu traditie de secole.
Daca astfel de lucruri pot fi irelevante in sectorul privat, ele anchilozeaza un sector public dominat de dictatura tampitei intrebari „dumneata ce pregatire ai?” si incapabil sa recunoasca superioritatea experientei practice in comparatie cu toceala teoriei. Asta desi acelasi sistem se confrunta cu o profunda penurie de oameni calificati, necesari pentru a aduce administratia in pas cu restul lumii.
Toate aceste anomalii pot fi corectate relativ simplu. Ar fi nevoie de cateva minore schimbari legislative si practice ancorate intr-un pragmatism sanatos, nu in dogme. Beneficiul pentru Romania este prea mare pentru a nu face acest lucru. Pentru a-l face insa, avem nevoie de triumful bunului-simt peste fudulie si prostie.