Realizatorul TV a explicat pentru EVZ câte feluri de televiziune a făcut, ce formate ar importa şi de unde, dar şi care ar fi soluţia propusă de el pentru TVR: nostalgia.
Este jurat la "Fabrica de staruri" de la Televiziunea Română şi realizează propria emisiune pe Money Channel. Vedeta TV a vorbit pentru EVZ şi despre emisiunea la care contribuie. EVZ: De ce te-ai implicat în "Fabrica de staruri"? Andrei Gheorghe: Fac orice. Nu e nimic din ce e omenesc care să îmi fie necunoscut, străin şi antipatic. Am făcut orice în televiziune – ştiri, montaj, marketing, PR, editare, emisiuni – concurs, emisiuni cu fete deznubilate pe plajă. Toate, la vremea lor, au fost şi pe toate le fac cu drag şi simpatie. Plus că "Fabrica de staruri" e un proiect transfrontalier, la care de mult timp visam.
Voiam de mult o emisiune mixtă româno-moldovenească, încă de la Realitatea tot coceam şi coceam această idee. Mai e şi Nicu Alifantis, pe care îl ştiu de mult şi cu care am petrecut multe conversaţii urâcioase în miez de noapte. Cu moldovenii am lucrat şi înainte şi sunt foarte mulţumit de ei. Uite câte motive! E un show în care cred, foarte complicat. Pentru români şi acum vorbesc arogant.
Dar la ce mă refer: am fost în situaţii în care am lucrat cu echipe internaţionale. Şi, inevitabil, într-un melanj ca ăsta, multe energii pe care cei ce nu au fost puşi în astfel de situaţii nu le cunosc. E ceva aprioric că în primele trei – patru-cinci bucăţi fiecare echipă va spune despre cealaltă că e proastă. Diferenţele culturale şi auto-apărarea oricărei organizaţii, aşa cum e ea construită. Astea creează tensiuni care nu permit angrenajului să se cupleze cum trebuie. Însă, în momentul în care cele două rotiţe se cuplează bine, ele vin îmbogăţit. Aşa că noi suntem într-un pariu pe care l-am şi discutat cu producătorii pentru a atinge maximum de turaţie în emisiunea şase sau şapte. O emisiune extrem de complexă, dar acolo se va ajunge. A, şi se mănâncă foarte bine în Chişinău. Îţi dai seama că m-am îngrăşat 10 kilograme data trecută când am lucrat cu moldovenii?! Preţurile sunt la fel de mici? Draga mea, eu nu ştiu ce înseamnă preţuri. Eu nu plătesc, pentru mine banii sunt aşa, o chestie vulgară. Am producători, asistenţi, nu? N-am bani în buzunar niciodată, nu înţeleg rostul banului. Show-ul e bine primit la moldoveni, dar la noi nu şi-a atins maximumul de potenţial... Recunosc. Să aşteptăm emisiunea şase sau şapte.
Cum e piaţa de televiziune de peste Prut? Au foarte mult să ne ofere, noi avem enorm de luat de la ei. Ei au mai puţin de luat de la noi. S-a dus un post de televiziune în Moldova şi a făcut o campanie în care a spus: "Moldova, în sfârşit ai televiziune". Reacţia publicului local a fost de total dezinteres. Ei au avut televiziune 24/7, cu super-personaje, cu producţii la nivel uriaş, pe vremea când noi ne uitam la pantofii Elenei Ceauşescu timp de o oră. Filme, jocuri-concurs, bine – toate puse în formatul comunist. Era ca şi
când la noi nu s-ar fi oprit Bocăneţ şi Vornicu şi ar fi continuat să îmbogăţească. La noi televiziunea este făcută pe standarde majoritar saxone, poate şi puţin glamour italian şi furturile de la francezi, care se limitează la lumină (cred că toţi oamenii din televiziunile româneşti vor să facă un talk-show cu lumina ca la francezi, să fie mult alb, frate!). Ăştia suntem. Ei sunt în altă parte, au altă gramatică şi dezvoltă absolut liniştiţi show-uri, idei, formate, pentru o piaţă de 160 – 180 de milioane de telespectatori. Investiţii uriaşe, show-uri remarcabile.
Cel mai bun show pe care l-am văzut în ultimii cinci ani de zile, în TV, în toată lumea, e un show rusesc, "Comedy Woman". Gândeşte-te că ai 45 de minute live în fiecare sâmbătă, cu vreo 10 tipe, care toate arată de înţepeneşti, dansează de înţepeneşti, cântă de înţepeneşti şi fac humour. Ăştia-s ruşii. Dar emisiunea e făcută de armeni. Aş lua de la ei formate în neştire. A fost unul acum mult timp, care mi-a plăcut mie mult la Moscova şi pe care l-aş face cu mare plăcere la noi. Acela în care furi o maşină în Bucureşti şi fugi cu ea în 20 de minute, ca să nu te prindă poliţia. Apropo de format... La un moment dat, poliţia, urmărind pe unul dintre gonitori, pe unul care făcuse un deal cu toate asociaţiile de orbi din Moscova. Şi cum venea maşina de poliţie, orbii începeau să treacă stradă. Altul şi-a dus maşina şi a pus-o pe o barjă. Şi iată cum începem să gândim şi să râdem...
Asta e televiziunea! Fracţiunea de secundă în care rupi tot obişnuitul şi deodată se transformă în ceva, ceva la care nu te aşteptai.
În general, îmi place să mă uit cu 10 ani înainte. Mi-a plăcut să ştiu că filmul coreean va rupe şi să scriu despre asta, dinainte ca cineva din România să ştie. Este cel mai mare distribuitor de pe piaţa din Asia, îi vezi produsele, bănuieşti că la un moment dat va ajunge şi la tine. La fel şi cu ruşii. Mă refer la spaţiu.
Cum vezi televiziunea din România în 10 ani?
Ce ar trebui să mai apară? Show-urile importate au vreun efect? In-ven-ti-vi-ta-te. I-no-va-ţi-e. Show-urile importate sunt foarte bune, ne ţin la zi. Cele mai bune produse fac carieră şi sunt prezente şi la noi. E la fel ca Bucureştiul şi Metallica. A venit Metallica şi apoi doi ani de zile nu a mai venit nimeni. Acum n-ai vreme de concerte, să te duci la toate să te uiţi.
Multă lume încearcă acum să te imite, să copieze imaginea de personaj dur... E plină piaţa de modele ale lui Gheorghe. Toţi vor să fie Gheorghe, recunoscând mai mult sau mai puţin. În realitate, "Aş vrea să fiu Gheorghe" e inscripţia de pe un tricou pe care l-aş putea da majorităţii moderatorilor care îşi lasă păr pe faţă, îşi pun ochelari şi se uită cu o privire sticloasă la intervievat, majorităţii saltimbancilor care folosesc cuvinte ce pocnesc din coadă. Am făcut asta şi de 100 de ori mai bine decât cei care încearcă s-o facă acum. Eu pot orice.
Ce nu ai făcut? Meteo.
Ce poţi spune despre TVR? Este o platformă ce a fost viciată la nesfârşit de incoerenţe, Televiziunea Română nu mai este astăzi un vehicul care să se asigure 100%, ceea ce înainte era capabilă.
Televiziunea Română este o umbră a statului român. Manageri schimbaţi o dată la patru ani sau chiar mai des, cu mandate scurte, de supravieţuire, într-un teritoriu ostil, de rezistenţă, a celor ce-l ocupă, înconjurat de un alt teritoriu ostil, care doreşte influenţă. Aceasta a produs poziţionarea televiziunii într-un loc obiectiv al clasamentelor şi este poziţia României în ţară şi în lume. Noi atât am reuşit. Este una dintre cele mai mari erori post-revoluţionare ale noastre şi este una dintre cele mai simbolice, pentru că se află în faţa noastră, a tuturor. Suntem incapabili să spunem încotro vrem să meargă România de-adevăratelea, noi suntem incapabili să spunem ce vrem de la TVR. Niciodată România nu a spus "noi ne-am dori să fie aşa". Televiziunea Română e publică, răspunde nevoilor noastre, se preocupă de prezervarea tezaurului nostru spiritual sau pregăteşte viitorul? Sau este un comerciant în luptă egală cu cel de lângă el? La niciuna dintre aceste întrebări nu putem răspunde corect. Nu poţi fi comerciant dacă primeşti stipendii, nu poate să facă manele că parcă am vrea-o intelectuală... E o palmă pe obrazul nostru al tuturor. Cei din TVR supravieţuiesc pe un platou al lor în care nu ajunge omenirea, paralel cu realitatea istorică. Televiziunea Română se află în afara timpului, într-o bulă. La fel şi radioul. Soluţii pentru TVR? Vă sfătuiesc cu simpatie următorul lucru: să nu mai aruncaţi bani pe diverse spin-uri. Utilizaţi-vă energia interioară, pe care deja aţi plătit-o şi e a dumneavoastră şi nu mai cheltuiţi bani şi produceţi plus valoare. Cum puteţi să faceţi asta? Televiziunea Română are o arhivă uriaşă. Creaţi un post de televiziune care se cheamă TVR Nostalgia, în care difuzaţi 24/7 absolut tot ce a fost înainte. În fiecare zi puneţi jurnalul de dimineaţă, emisiunile, jurnalul de seară, ocupaţi cu best of piaţa, utilizând ceea ce voi deja aveţi în arhivă. Este un canal pentru care voi nu trebuie să munciţi, un canal care răspunde nevoii publicului vostru specific. Nostalgia are o capacitate uriaşă de a atrage publicul, nu cheltui, distribuţia poţi s-o faci după un playlist relativ simplu (best of, best of, best of) şi, în acelaşi timp, poţi să-ţi produci privitorii următori înglobând elemente de nostalgie previzibilă. Adică, dacă acum o să dai concertele lui Andre, "Lasă-mă papa la mare", de asemenea vei obţine o altă grupă de vârstă, pe care altfel nu ştii de unde să o scoţi. Şi loveşti foarte clar 50+ şi ataci şi 40+.
Şi, dacă eşti foarte inteligent, tinerii de astăzi vor ajunge tot la tine. Este conţinutul tău, pe care oricum îl faci. Cu respect, vă mulţumesc, în aşteptarea unui răspuns pozitiv, al dumneavoastră, Andrei Gheorghe.