Prezentatoarea principalului buletin de ştiri de la Pro Tv spune că a refuzat oferte materiale importante de la alte televiziuni, dar şi că odraslele ei petrec o lună pe an la ţară.
La fel ca imaginea ştirilor sale, Andreea Esca, Pro Tv-ul împlineşte 16 ani de emisie. Pentru EVZ, prezentatoarea jurnalului şi redactorul-şef al revistei "The One" a explicat care este singura ei plăcere vinovată. EVZ: De 16 ani eşti imaginea Ştirilor Pro Tv. E un lucru bun? Andreea Esca: Cred că este un lucru bun în ideea că m-am identificat cu un produs foarte bun. Iar faptul că această colaborare durează de atât de multă vreme şi a rămas la un standard pe care noi l-am dorit a dovedit că a fost o idee foarte bună. Nu pot să generalizez şi să spun că pentru toată lumea ar fi bine să se identifice pe viaţă cu un produs. Dar, vorbind strict în cazul Andreea Esca-Pro TV, cred că a fost o alegere. Într-un job, toată lumea pleacă cu ideea de a rămâne într-o relaţie până la sfârşit numai că pe parcursul anilor oamenii mai migrează. Într-un alt loc de muncă, într-un alt domeniu. În cazul meu nu a fost aşa pentru că m-am identificat cu ceva ce-mi plăcea. Odată cu anii am acumulat experienţă şi n-am simţit nevoia de a face altceva sau de a face acelaşi lucru în altă parte. Pur şi simplu eu aşa am simţit şi aşa m-am simţit bine. Nu am gândit o asociere pe termen lung, dar cred că a fost bine-venită. Ai primit propuneri din partea altor televiziuni? Au existat propuneri. Au fost foarte puţine şi probabil că acest lucru s-a întâmplat din cauza identificării cu Pro TV-ul. Îmi aduc aminte că am primit odată o propunere din partea unei televiziuni şi chiar şi eu le-am spus că nu vreau să-şi piardă vremea şi nu merită să vină să ne cunoaştem pentru că nu mă interesează. Ei insistau însă şi-mi spuneau că este o ofertă materială considerabilă, la care orice om s-ar gândi. Am încercat atunci să le explic că nu mă interesează partea materială, pentru că nu-mi aduce fericirea. De când am fost copil am avut o situaţie materială confortabilă, astfel încât să am libertatea de a alege fericirea fără să fac niciun fel de compromis.
Ai un salariu fabulos cum spune legenda? Nu ştiu să vă răspund la această întrebare. Pot să vă spun că am un salariu decent care este în concordanţă cu toate salariile din media româneşti.
Ai vrut vreodată să pleci din ţară? M-am gândit să plec din ţară în perioada liceului, ca toţi tinerii de sub regimul Ceauşescu. Am mai avut acest gând în perioada în care am făcut stagiu la CNN. Ideea însă a coincis cu propunerea venită din partea Canalului 31. În cele câteva luni pe care le-am stat departe de părinţii şi de prietenii mei în America, într-o perioadă în care vizele pentru SUA se obţineau greu, mi-a fost foarte greu să râmân. Următoarea întâlnire cu ai mei probabil că ar fi fost peste ani de zile. Faptul că am avut acea propunere din partea canalului 31, care era o provocare, m-a făcut să-mi schimb programul. De când am început la Pro TV nu m-am mai gândit deloc. Cred că-mi este absolut suficient că merg în două vacanţe pe an în alte ţări şi să mă bucur de lucrurile pe care poate aici nu le-aş vedea. Ştiu că nu aş putea să trăiesc în altă ţară. Pentru viitorul copiilor este o alegere bună România? Mi-am pus şi eu întrebarea dacă este o alegere. Dar cred că pentru copii cel mai important lucru este să trăiască lângă părinţi, iar cel mai important este ca părinţii lor să trăiască fericiţi. Asta se simte în dezvoltarea copiilor. Deci dacă pe mine mă face fericită să fiu aici, le voi transmite şi lor această bucurie. Dacă m-aş fi dus în altă ţară, gândindu-mă că lor o să le fie bine peste nu ştiu câtă vreme, dar eu să fiu o frustrată, supărată că nu sunt unde vreau şi nu fac ce vreau, cred că ar fi fost mult mai rău. Copiii mei au aici contact cu foarte multe lucruri. Merg o lună pe an la ţară, ştiu că există bivoliţe, vaci, porci şi găini, nu numai în galantar la Carrefour. Ştiu să mulgă vaca, au costum popular, ştiu să facă foarte multe lucruri care-ţi dezvoltă rădăcini, care te fac să te dezvolţi ca un om puternic şi pe care le-ar fi pierdut dacă ne-am fi dus într-o altă ţară.
Ne puteți urmări și pe Google News
Ce vor face mai departe, va fi alegerea lor. Indiferent de ce se întâmplă acum în România, copilăria lor este ferită de multe pericole care se întâmplă în alte ţări. Chiar dacă ni se pare nouă că este un dezastru aici.
Cine se ocupă de copii? Copiii mei n-au avut bonă niciodată. Sunt părinţii mei care se ocupă de ei când nu suntem noi. Tata este responsabil cu plimbările şi parcurile şi mama cu restul problemelor. Suntem o familie tradiţională. Aţi ajuns la vârsta "Nu-ului"? Cred că asta e menirea copiilor. La un moment dat să spună nu şi să te scoată din minţi. Altfel n-ar fi copii. Dar eu mă înţeleg destul de bine şi n-am avut mari dispute. Primul iubit? Primul meu iubit a fost un coleg de liceu. Eu eram clasa a noua, iar el era clasa a XI-a. A fost o poveste foarte frumoasă, care a durat până la sfârşitul liceului. Îmi plăcea foarte mult pentru că era unul dintre cei mai buni basketbalişti şi pentru că dansa foarte bine. La petreceri era un adevărat spectacol. Dar ca orice poveste din adolescenţă are un sfârşit şi fiecare a luat-o pe alt drum.
Ştii ce a ajuns? Ştiu pentru că m-am mai întâlnit cu părinţii, cu fratele lui. A făcut Facultatea de Construcţii şi construieşte lucruri frumoase în ţară. S-a căsătorit, are şi el doi copii. Este un om împlinit şi îmi pare foarte bine pentru el. N-ai fost implicată niciodată într-un scandal... Pentru că n-am făcut nimic special. Probabil că tipul nostru de viaţă nu intră în atenţia oamenilor care se ocupă de subiectele de scandal. Poate faptul că am reuşit să-mi găsesc drumul de foarte tânără m-a făcut să nu-mi pierd minţile şi atunci n-am găsit de cuviinţă să fac cine ştie ce lucruri care să fie în atenţia unor tabloide. Cel mai extravagant lucru pe care-l fac este să dansez foarte mult pe la petreceri. Nu prea sunt o persoană vicioasă. Dansezi bine? Sper că dansez bine. N-am luat lecţii. Pur şi simplu este o pasiune pe linie maternă. Şi Alexia dansează, şi mama...
Ai merge la "Dansez pentru tine"? Nu sunt de talia concursului. Mi-au propus să apar, dar "Dansez pentru tine" este cu totul altceva. Una este să-ţi placă să dansezi la o petrecere şi alta este să participi la acest concurs, care este foarte serios, foarte greu. Eu sunt o perfecţionistă şi, dacă nu mi-ar ieşi perfect, n-aş putea să fac niciodată ceva. Drept urmare nu mă bag.
Este showbiz-ul românesc mai înclinat spre scandal? Nu, nu cred. Cred că este o epocă, o perioadă a acestor reality-show-uri, a lucrurilor care sunt mai superficiale, perisabile. Cred că toată lumea apare peste noapte, important este dacă mai rămâne peste zi. Cred că lucrurile care n-au valoare nu durează şi nu merită să ne îngrijorăm foarte tare. Oamenii au telecomandă acum şi ei sunt stăpâni pe ce doresc să vadă. Nu putem să le spunem noi. Ai vrea să faci şi altceva decât ştiri? Am jucat în nişte filmuleţe. O dată în liceu şi într-un film pentru copii făcut de Geo Saizescu. Am făcut şi figuraţie într-un film al regizorului Claude Lelouch. Am cunoscut câţiva oameni din echipa lui. Eu voiam să fac un interviu cu Lelouch, să văd cum se desfăşoară pe set. Aşa am cunoscut echipa cu care el filma "Ces amours-là / Iubiri din trecut" la Bucureşti. Mi-au spus că sunt disperaţi pentru că, plătind o sumă mică, nu găsesc figuranţi. Am fost revoltată şi am spus că eu m-aş duce pe gratis, doar ca să-l cunosc pe Lelouch. "Tu ai veni?", m-a întrebat doamna cu care vorbeam şi am răspuns "Sigur. La ce oră să vin?". Şi m-am dus la 7.00 dimineaţa ca să joc un rol de figurant.
M-am gândit la un moment dat să fac şi probabil că am să fac cândva o emisiune. Cred însă că vremea talk-show-urilor a cam trecut în România. Vreau să găsesc un format care să-mi placă şi mie, şi care să facă şi audienţă. E foarte greu în România să faci o emisiune, pentru că nu găseşti decât câţiva interlocutori. Sunt foarte mulţi oameni extrem de deştepţi şi plăcuţi în realitate şi care la televizor se transformă. Nu mai au acelaşi şarm, nu reuşesc să "treacă ecranul". Dacă omul n-are charismă nu-l asculţi, indiferent ce ar spune. Am întâlnit şi oameni care n-au ce spune, dar "trec ecranul". Care este secretul Pro TV-ului? Cred că secretul nostru e Adrian Sârbu.
Recomandările noastre
