Evenimentul Zilei > Actualitate > Anchetă EVZ. Ţepuită spanioleşte, Dinamo e cu un picior în groapă
Anchetă EVZ. Ţepuită spanioleşte, Dinamo e cu un picior în groapă

Anchetă EVZ. Ţepuită spanioleşte, Dinamo e cu un picior în groapă

Visul câinilor roşii ca echipa lor să redevină o forţă în fotbalul autohton şi european, s-a destrămat. Nu a mai rămas din el decât câteva franjuri de speranţă, de care se agaţă numai naivii sau cei care ţin la acest club cu atâta disperare, încât nu vor să accepte realitatea.

Spaniolii veniţi cu surle şi trâmbiţe, gata să investească, să achite datoriile, să facă investiţii, s-au dovedit a fi nişte ţepari. Ţepari clasici, cam de teapa celor care veneau prin anii ’90 în România şi ne vindeau ca pe o delicatesă cu care nu ne mai întâlnisem, salam „Mortadella” ambalat în pungi vidate şi expirat de zece ani.

Salariile uriaşe pe care nu le-a văzut nimeni

Pablo Cortacero, reprezentatntul investitorilor care, discreţi, preferau să rămână mai în umbră, a promis, atunci când a preluat clubul de la Negoiţă, că va veni urgent cu 3 milioane de euro, pentru a achita datoriile clubului, inclusiv salariile jucătorilor şi ale personalului auxiliar. După care va mai veni, pentru primul an, cu încă 5 milioane de euro investiţie în jucători, ca să întărească echipa şi să dea drumul la treabă.

Şi pentru ca ţeapa să fie şi mai credibilă, au apărut şi câţiva expiraţi din Spania, „transferurile anului”, mai şchiopi decât şchiopii noştri. Erau prezentaţi drept fotbalişti care evoluaseră în cupele europene, deşi de fapt făcuseră tuşa în câte un meci amărât din grupe. Mai aveau puţin şi-i prezentau drept talente de care se roagă Real Madrid sau Barcelorna, care îi aşteaptă cu contractele pe masă, dar ei au ales Dinamo, atraşi de salariile mari. Pablo Cortacero, ca să-i facă sâc lui Becali, a promis jucătorilor salarii mai mari decât au rivalii de moarte de la FCSB. Aşa a apărut legenda cu Borja Valle, despre care se spunea că are un salariu uriaș, de 33.000 euro lunar, cel mai mare din fotbalul românesc. Nici ceilalţi jucători nu plecau acasă cu buzunarele goale, cum se întâmplase până atunci. Diego Fabbrini (30 de ani, adică aproape expirat) ar fi primit 18.000 de euro lunar, Adam Nemec lua 15.000, în timp ce polonezul Janusz Gol, pentru că tot îl cheamă Gol, ceea ce aşteaptă suporterii de atâta vreme şi îl vede nu în poarta adversarilor, ci în casieria clubului, urma să încaseze 20.000 de euro. În perspectivă, când o mai trece pandemia şi s-or relua zborurile cu Spania, la Dinamo mai trebuia să vină şi portarul Tomas Mejias Osorio (31 de ani), care urma să încaseze, la rândul său, 20.000 de euro, în caz că negocierile se încheiau cu succes. Nu au spus şi în care poartă îl pun pe Osorio. În cea principală, din Şoseaua Ştefan cel Mare, sau în cea de la tribuna oficială, de pe Calea Floreasca, vis-a-vis de fostul restaurant „Dealu Mare”.

Nici staff-ul nu era uitat de la caşcaval. Cosmin Contra lua 30.000 de euro pe lună, iar preparatorul fizic, şi el spaniol, Javi Reyes, un fel de valet al lui Contra, care l-a însoţit şi în precedentul mandat la Dinamo, dar şi la Naţionala României, când „Guriţă” a fost antrenor, urma să ia 11.000 de euro.

Legende dinamoviste rămase cu buza umflată

În euforia acestor sume vehiculate, nici măcar nu s-a băgat de seamă că, până la salariile uriaşe, spaniolii nu-şi achitaseră datoriile faţă de angajaţii clubului, foste legende ale lui Dinamo, care veniseră, pe bani puţini, să pună umărul la redresarea lui.

Gigi Mulţescu, fost antrenor: Am luat o treime dintr-un salariu. Am de luat două salarii și ceva. Eu am spus și când au venit și după primul meci care poate nu a fost prea reușit, eu am susținut proiectul și i-am ajutat cu informații despre jucătorii pe care i-am avut acolo, pentru că era în beneficiul lui Dinamo și al suporterilor. Eu nu am vrut să ies în față, să spun că nu am luat banii, dar s-a auzit.

Mă gândeam că grupul nostru care a contribuit la salvarea de la retorgradare, jucători, antrenori, meritam. Nu e numai oful meu, ci și al colaboratorilor mei, al jucătorilor. Numai noi știm cât ne-am chinuit”.

Fostul mare atacant al dinamoviștilor, care ultima dată a fost director sportiv, Ionel Dănciulescu, a rămas şi el în pagubă. Civilizat, nu a vrut să facă tam-tam şi a decis să ia legătura cu conducerea clubului: „Am o datorie de luat și am încercat să obțin și eu un răspuns. L-am sunat pe domnul Șerdean (n.r. președintele executiv). Nu mi-a răspuns. Probabil nu știa numărul. I-am dat un sms pe Whatsapp, am văzut că sms-ul a fost citit. Nici până în ziua de astăzi nu am primit niciun răspuns.

Am întrebat civilizat, ca să știu și eu o dată anume când voi putea să iau banii munciți de mine. Nu sunt foarte mulți, dar este dreptul meu. Cred că e vorba de 3 luni”.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE

Publicat in categoriile: Actualitate
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News