WC-ul din ciocolată a fost primul ei proiect de artă contemporană.
Toaleta turcească - făcută din zece kilograme de ciocolată topită şi instalată într-o baie, la Bienala Periferic 5 din Iaşi - nu a rezistat însă prea mult. „Nişte ţigănuşi au luat WC-ul şi l-au mâncat“, zâmbeşte Anca Benera.
Artista care şi-a legat numele numai de proiecte neobişnuite îşi vernisează, astă-seară, expoziţia „Collecting Collectors“. La Galeria Nouă - de pe strada Academiei -, Anca Benera „expune“ câţiva dintre colecţionarii - plus colecţiile lor inedite - pe care-i caută, de trei ani, prin România şi prin lume. Un bătrân care strânge lame de ras, un tip care colecţionează plicuri de ceai, un altul înnebunit după capace de sticlă, altul - amator de diapozitive cu pionieri, o doamnă care adună şerveţele de masă, un artist care culege de pe stradă absolut orice îi place ca formă şi culoare - ei sunt cei pe care-i „colecţionează“ Anca Benera. Nasture-cercel şi pistol din jeleu S-a făcut artist pentru că „aşa s-a întâmplat“, spune tânăra din Constanţa, şcolită în artă la Bucureşti. Are aerul unei adolescente - încălţată cu cizmuliţe roşii, din cauciuc, cu un nasture şi-un ac cu aţă agăţate în urechea stângă - şi nu-şi arată cei 30 de ani din spatele bretonului neastâmpărat. Aplică pentru rezidenţe şi concursuri de proiecte în permanenţă. Se plimbă cu arta ei altfel prin toată lumea, din Austria în Belgia, din Budapesta în Polonia (unde va pleca în scurt timp, pentru o rezidenţă într-un palat din Varşovia, centru de artă contemporană).
Proiectele ei se desfăşoară pe perioade de timp îndelungate - o lună, două, o viaţă. Se joacă de fiecare dată cu materialele şi func- ţionalitatea obiectelor: aşa au apărut pistolul din jeleu cu aromă de căpşuni şi pionezele supradimensionate. „Nu cred că o să mă opresc vreodată“ Despre „colecţia de colecţionari“ - începută în 2005, în timpul rezidenţei la Kulturkontakt, în Viena - Benera spune că este un work in progress permanent: „E un subiect care nu se termină niciodată. Şi, ce-mi place cel mai mult, nu ştii niciodată peste cine dai. Nu cred că o să mă opresc vreodată“. De colecţionari întreabă mereu pe unde merge, la shopping, la târgurile de vechituri sau la sala de sport. „La Viena am dat peste primii oameni cu pasiuni mişto - tipul cu elasticele de bani, adunate de pe stradă, sau tipa din Hamburg, care avea câteva lăzi pline cu ochelari de soare. Aşa a început totul“, povesteşte Anca Benera.
În paralel cu proiectul „Collecting Collectors“, Anca înfige pioneze mari, colorate, în lume. Pionezele ei au apărut prima dată în Parcul Kiseleff, în 2007, în cadrul unui proiect de artă contemporană. „Din păcate, din cele 14 mai sunt jumătate: multe au fost furate. Asta înseamnă să lucrezi cu primăria“, spune Benera.